O întâlnire de gradul Zero (IV)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Vizibil emoţionat pentru apărarea pledată/ argumentată magistral de prietenul şi poetul Panait Căpăţână, Francois Villon îşi continuă balada: "De arc păgân, de iatagan, de prăştii/ să aibă lotrii parte, şi de bardă;/ tu, creierii lor, trăsnet, să-i împrăştii;/ iar părul, elinescul foc li-l ardă;/ în ştreang le-atârne hoitul,/ rug să-i piardă;/ mă rog la cer, să piară de podagră,/ ori, şi mai bine, bată-i buba neagră;/ scurma-i-ar ţepi încinse-n măruntaie;/ şi zece gâzi, de vii să mi-i jupoaie;/ să-i fiarbă în oloi la focul lin,/ sirepi să-i rupă, face-s-ar gunoaie,/ crâşmarii care toarnă apă-n vin!// Să-i prinză vijeliile pe uliţi;/ le sfarme, balimezul, căpăţâna;/ orbească-i ale fulgerelor suliţi;/ zăvozii facă-i una, cu ţărâna,/ le rupă beregata, şoldul, mâna;/ îngheţe-i gerul bocnă, bată-i grindeni,/ şi ploaia biciuiască-i pretutindeni;/ să n-aibă mantii, nici dulame groase;/ îi sfâşie-ascuţişe lungi de coase,/ şi leşul prăvălit le fie-n Rhin;/ zdrobiţi să fie de-op’zăci de baroase, crâşmarii care toarnă apă-n vin!// Crăpa-le-ar Domnul Principe ficaţii,/ şi setea ogoi-le-ar cu venin,/ că n-au păreche-n lume blestemaţii:/ crâşmarii care toarnă apă-n vin!"... Sigur că da! Nea Vasile Valahul plânge! Crede că blestemul lui Francois Villon i-a adus moartea! Şi chiar recunoaşte că a „botezat” zeci şi zeci de hectare de... vii! Şi chiar cere iertare! Toţi îl iartă! Dar el nu se poate ierta pe Sine! Şi, atunci, ce facem? Stăm în cumpănă?... Nu. Nu stăm! Dinspre cimitirul unde-s părinţii mei, Ruxandra şi Gheorghe, îi văd venind încet, cu seninătate, cu crucile pe spinare, chiar pe părinţii mei, Ruxandra şi Gheorghe! Se opresc şi ne dau bineţe! Ne îmbie să mergem pe prispa casei lor din Zimbru, să stăm oleacă pe prispă, ori sub coroana teiului uriaş, ori unde vrem... că-i frumos ca-n Raiul pe care-l visează oricine, dar unde ajung foarte puţini Păcătoşi! Şi, zice tata, în nici un caz nu-i primit în Rai vrun crâşmar blestemat în balada lui Francois! Şi, continuă tata, să nu credeţi în Timp, să nu credeţi în Tot şi-n Nimic, să faceţi un Copil, să sădiţi un Pom, să săpaţi o Fântână şi să ridicaţi o Casă! Şi, mai ales, să nu turnaţi Apă-n Vin! Ştiţi vorba aceea, da? Dacă n-o ştiţi, v-o spun eu! Auziţi: „cu apa îndoi vinul, dar cu vinul nu îndoi apa! oricât vin ai pune în apă, apa nu se strică! pricepeţi? numai vinul se strică! nu-i mai bine să bem apă separată de vin şi vin separat de apă? nu amesteci musulmanii cu creştinii, că hibridul ăsta-i otrăvitor, periculos! dăunează grav sănătăţii terestre!”... Nu?... (Stai să vezi!)

Citit 879 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.