încet-încet, frumoasă şi sobră ca o văduvă de război şi de pace, se apropie dinspre ultimul cuvânt, nu zice bună dimineaţa, bună ziua, bună seara – şi începe, şi face, şi tace, şi face, şi tace, şi face, şi se miră că nu mă aude nici plângând, nici râzând   încet-încet, cum un tămăduitor neaşteptat şi parcă trimis special să mă descânte de dragoste, cu buruiană de urât, se apropie fără să se ferească de ochii lumii, ca şi cum vine la ultima noap ...

Cum să nu mă duc? Abia aştept să se facă mâine! Niciodată n-am dat la o parte vorbele lui tata! Nici pe cele din real şi nici pe cele din vis! Cum să nu mă duc să văd fata care vrea să poarte irisuri manuscrise? Sigur că da! Deja-i seară, deja-mi sare Întunericul peste gard, deja trebuie să mă culc, deja încep să dorm fără să visez! Ce odihnitor e somnul fără visuri! E mai mult decât odihnitor! E ca un fel de moarte fără moarte!...Cum insomnia-i, uneori, un fel de via ...

ce lungă şi înaltă aşteptare cu vremea-n suflet, lângă depărtare, cu ochii pe fereastră, până unde crezi că iubirea, poate, se ascunde şi te pândeşte, simplă şi flămândă, să vadă cum şi dacă stai la pândă şi să audă când o strigi aproape, măcar o noapte dincoace de ape !!!   ce lungă şi adâncă aşteptare cu sufletul în lux de lumânare, cu lumânarea-n suflet, flăcărată, aşa, să nu se stingă niciodată, să ardă, uite-aşa, cu tot cu moarte, cu tot cu ...

Da, sunt pe şerpuitoarea şi misterioasa cărăruie ducătoare spre gară. Şi, cum ziceam în episodul III al întâmplării, mai am numai un pas... numai oleacă mai am până la marginea ei. A fetei pe care vreau s-o cunosc, pe care am visat-o astă-noapte şi care m-a rugat să-i scriu pe culoarea ochilor tot ce văd şi citesc pe linia vieţii şi pe linia iubirii din palmele sale. Şi, iată, vreau să mă conving dacă şi-n real va să-mi zică aceeaşi rugăminte. În secunda care ne m ...

nimic nu ştiu - ce să învăţ, dacă-s trecutla nepăsare cu făptaş necunoscut?nu am fost surd, nu am fost chior,/ n-am stat cu cei care nu vorsă mă priceapă cum, de ce, cât (n)-am pierdut (!)a fost devreme? când a fost? de ce nu ştiu? -nu-mi amintesc dacă a fost măcar târziu,dacă a fost ce va fi fost/ chiar fără haz şi fără rostsă-nvăţ ce (nu)-s şi ce (n)-oi fi din tată-n fiu (!)nimic nu ştiu - de ce şi cât şi cum să catşi iertăciune şi osândă la păcat?mă pe ...

Gata, un pas... numai un pas mă desparte de splendoarea cu irisuri căprui, îndreptaţi spre asfinţit! Mi se pare că-n clipa asta n-o să mai am timp să mă pregătesc pentru întâlnire/ descoperire! Mi se pare că nu sunt suficient de pregătit (şi gătit) să întâmpin/ suport imprevizibilul, chiar dacă în toată abandonarea mea pe pământ, până acum, nu mi-a plăcut altceva mai mult decât surpriza şi necunoscutul! Până într-atât m-a ispitit "surprinderea" şi m-a ademenit " ...

bună dimineaţa, frumoasă ROABĂ a lui DUMNEZEU - de mii şi mii de ani îţi osteneşti visul şi trupul şi sufletul prin ETERNITATE, dar nimeni nu întreabă dacă ţi-i greu printre cele sfinte şi printre cele lumeşti, dacă inima ta răbdătoare mai poate duce sângele ne/norocirii până departe, din ce în ce mai rece şi mai departe bună ziua, bună seara, frumoasă ROABĂ a lui DUMNEZEU - să ştii că am foarte multă VREMELNICIE numai bună şi minunată pentru alcătuirea ta exe ...

Fiindcă trebuie să plec la gară, să prind trenul de şase şi cinci, spre Galaţi! De asta mă trezesc! Şi ce vis cu fata pe marginea cărării, cu fata care mă roagă să-i scriu pe ochi despre linia vieţii şi despre linia iubirii!... Sigur că da! Mă trezesc şi plec! Şi, iată, sunt foarte-foarte aproape de fata care stă "puica" şi se uită peste pădurea "Sărata"! Da, ea este! Acea din vis! Care venea de la trenul de la trenul de două şi-un sfert, dinspre Galaţi! Şi care m-a ...

? oare cine bate vântul? oare cine trece viaţa ? ? cine osteneşte ceasul? cine mută dealu-n vale ? ? cine rugineşte lanţul? cine putrezeşte crucea ? ? cine-s gândurile mele? cine-s visurile tale ? ? cine taie, şi nu vinde? cine cântă, şi nu joacă ? ? cine pregăteşte cina? cine se repede-n toacă ? ? cine fură, şi nu-l prinde? cine are, deşi n-are ? ? cine tace când i-i sete şi bea luna din căldare ? ? cine face apă rece? cine face apă caldă ? ? cine învârteşte-n pururi ...

Am cunoscut-o pe marginea cărării spre gară. Era într-o dimineaţă, la ora când înrourarea încă mai păstrează acordurile ostenite ale privighetoarei, când aceste rotunduri de apă sfinţită cu bătaia lunii îmi arată-n oglindele lor cum ţăranii pământului se duc să îngrijească pământul ţăranilor, cum "fiecare început ascunde o continuare"... [bine zisa şi bine scrisa poetului Ioanid Romanescu, ieşeanul care a pecetluit impecabil (şi violent) cursul vieţii şi al mo ...