O SCRISOARE... DESCHISĂ

Scris de Ion Zimbru

Miercuri, 03 Martie 2021 00:00

Dragă (şi nestemată) Marie de la Jandarmerie, mă grăbesc să te felicit pentru că ai ajuns! Că eşti ajunsă, adică! Ştiu cât de mult ai visat şi ai râvnit şi ai muncit şi ai plâns pe drumul plin cu gropi şi cu bariere şi cu asperităţi şi cu alte pericole şi obstacole ne/prevăzute către clădirea în care se află butoanele Poliţiei Militare! E o mare onoare pentru mine să ştiu că cineva, acolo, sus [ori jos, fiindcă nu pot şti dacă masa şi instrumentele tale de lucru (nu) se află la parter sau la demisol] mă cunoaşte şi-mi poate apăra (oricând şi oricum şi oriunde) Liniştea şi Ordinea mea Publică!... Aşadar, te felicit şi te invidiez, doamnă jandarm cu fustă, epoleţi, grad, poziţie şi baston de Şefă a Liniştitorilor cestui oraş scăpat de sub controlul celorlalţi aşa-zişi făcători de bine, adică adunători de gunoaie şi resturi genetice contemporane! Te felicit... şi parcă mă perforează un fior prin coloana verticală când mă gândesc la cât farmec patriarhal va inunda străzile şi gangurile oraşului cu foşti tei, cu fost combinat, cu fost învăţământ, cu fost respect! Mă perforează şi mă determină să te rog din tot sufletul şi trupul meu aflat la discreţia timpului democrat, adică a secăturilor care nu produc altceva decât zgomot, panaramă şi nesiguranţă, mărgeluţe şi scamatorii: treceţi la curăţenie, că-i jale! Am auzit că-s cam goale locurile de depozitare a gunoaielor! Şi chiar şi orbii văd că spaţiul public huruie de rămăşiţe ale activităţilor intime şi instructive! Şi dacă nici voi nu Sunteţi în Stare, înseamnă că ne merităm soarta de Dominion al nu ştiu căror Lifte cu Ochiul pe Carpaţi! Îţi mulţumesc, Marie de la Jandarmerie! Şi te rog să primeşti şi o Sinteză a Spaţiului/Timpului gălăţean actual! „când viaţa-i odihna cea repede-a morţii/ şi moartea-i cea umbră eternă a vieţii.../ ce taină mai caut prin spatele porţii?/ ce sper să mai aflu-n desimile ceţei?/ ce preţ să mai pun pe sfârşit, pe nirvană/ când veci şi real este golul din cană?...// bat cer! bat pământ! oare cine deschide/ când zei şi apostoli îmi scurmă prin blide?/ când sfinţi fără noimă mi-nfulecă grâul?/ şi visului meu îi (pro)pun prea(des)frâul?/ de ce să conjug a muri şi a duce/ când viii scobesc drăcovenii pe cruce?// şi cred că-i mai bine să zic: ce se vede-i/ morgana iubirii şi-a foamei şi-a setei.../ iluzia, farsa şi masca blândeţii/ când moartea-i cea umbră eternă a vieţii,/ păcală şi-n faţa şi-n spatele porţii/ când viaţa-i odihna cea repede-a morţii!”//... Îţi mulţumesc, Marie de la Jandarmerie! Şi te aştept la o dulceaţă de cireşe amare! RESPECT!