(!) am să te smulg din timpul cel ETERN şi-am să te-(a)duc într-o VREMELNICIE, unde-ai să fii mai mult decât a fost tot ce-ai crezut c-o fi să (nu) mai fie (!)   (!) am să-ţi arăt ce face-un VALŢ nocturn când i se-ntâmplă sfânta DĂNŢUIRE a noastră şi a celor care vor în fiecare CLIPĂ o SCLIPIRE din OCHIUL celui care dă la TOATE APROPIERE prin SINGURĂTATE (!)   (!) am să te scriu pe SUFLET şi pe TRUP cu poezii despre CE-A FOST ODATĂ şi despre CE-O SĂ FIE ÎN CURÂND, ...

Cică stă pe marginea grâului şi împleteşte coroane din flori nemuritoare. Şi cică pe mine mă aşteaptă. De vreo cincisprezece ani, în fiecare zi de vară, cât durează nemuritoarele, stă pe marginea pâinii şi mă aşteaptă. Şi cică a şi întrebat-o de ce mă aşteaptă, însă ea n-a vrut să-i răspundă. Or, mai aproape de adevăr, a vrut să-i răspundă, ieri, dar cică a podidit-o un fel de plâns lung şi umplut cu suspine, cu ochi mari, şi amari, şi negri ca bobul de ...

Cât sacrificiu-ntru perfecţiune cu doi actori...atât...ce să ascundă când piesa (nu)-i pe placul tuturor – extaz şi agonie-ntr-o secundă?!   Divină şi demonică lucrare – joc de-ntremat şi destrămat la vise... aplauze...urlări...fluierături... şi uneltiri năprasnice-n culise!   Poftiţi, vă rog...poftiţi în caruselul cu tot ne/viul pus la încercare – actorii noştri sunt şi dramaturgi ai clipei cu sclipiri ne/muritoare!   Acum veniţi...acum nu se termină... numa ...

Cică domnul Parmenide constituie esenţa filozofiei domnului Platon. Şi dacă acesta-i adevărul, însemnează că domnul Unu are însuşiri de bază, ori este chiar Baza, chiar dacă alţi filozofi n-o "înghit". Şi, totuşi, de unde vine Unu? Are mamă? Are tată? Un înţelept zice şi scrie că Unu vine din Totdeauna. Şi acestui adverb nu-i trebuie părinţi. Dacă-i "tot de-a una", de ce i-ar trebui? Cum, adică, "vine"? Poate "stă"! Dacă "stă", nu cumva înseamnă că-i Sinea, Esen� ...

Misterioase şi spăimântătoare sunt ceste frumuseţi ne/hotărâte, într-un flagrant/spectacol in/util – o mască plânge şi o mască râde!   Şi-n ce decor şi stil...şi-n ce costume se desfăşoară zilnic, fără plată, se înfăşoară-n roluri, fără trac... din totdeauna...şi de niciodată!   Ce scenă...şi ce scene şi tablouri în ceastă simplă tragicomedie... ce acte...ce actori fără machiaj... toate-n triumf şi-n morgă...sine die!   Şi nici antract...şi nici îm ...

Aşa a spus: "Am să mă fac popă! Popă am să mă fac!"...Şi popă s-a făcut! Apoi, aşa a spus: "O să fac biserică! Biserică o să fac!"...Şi începe să facă biserică! Unde începe să facă biserică? Îi arată nea Ion Emil Batog unde-i bine să toarne piatra unghiulară a lăcaşului de cult. Uite-aşa îi arată: "Părinte, aici, în perimetrul cestei bătături şi pe suprafaţa locului sfinţit de mama şi de tata, aici, în acest timp şi în acest spaţiu fără cusur, consi ...

Uite-aşa să mă primească/ Nenea Guru: sunt Haihui, sunt Zadarnic, sunt Degeaba,/ sun vasalul Nimănui, sunt un Zero, sunt un Fante,/ sunt un Crai fără Cusur, sunt un Don Juan aiurea,/ rodul unui Nevărmur, o Sămânţă care face/ poame „am” şi poame „n-am”, un butuc de De-Viţă-Vie/ cum a fost Omar Khayyam, cum a fost şi Milarepa/ – puri şi simpli mari sub frunţi, care-au pus Dealuri pe Vale/ şi au pus Valea pe Munţi, nişte Oameni – o, ce Oameni!/ – care s-au retras ...

Desigur, preoţii au fost totdeauna ţinte perfecte pentru atei, pentru eretici, pentru răi, pentru ipocriţi, pentru ingraţi, pentru cei negri în cerul gurii şi cu sufletul pestriţ. Cum se zice, nu-i nici o zi lăsată de la Dumnezeu să nu aud tot felul de târtani români, ţigani şi de alte naţionalităţi înjurând Trinitatea, Maica Domnului, blestemând în stânga şi-n dreapta. Adică, mai mult zis, legându-se de preoţi în toate felurile şi chipurile posibile. Însă, de-a lu ...

Îl salut pe Nenea Guru,/ îl salut şi îl admir: el m-a pus în legătură/ cu Ainştain şi cu Şecspir, el mi-a spus cum se păşeşte/ pe cărarea Doi Pi Er, cum e si(n)gură distanţa/ de la Terra pân-la Cer, cât de tare este plasma,/ câte de mare-i cel Mărunt, cât de mic este cel Mare.../ şi cum „eu sunt cel ce sunt” şi cum „cel ce este – astăzi,/ mâine – „m-a trimis la voi” să iau Grâul din neghină/ şi Curatul din gunoi, să-l cetesc pe Maharişi,/ Dante, Brunt ...

Se uită. Se uită. Nu zice nimic. Îi curg nişte lacrimi. Şi-ngheaţă. Se sparg. Îi dau nişte pâine. Mănâncă frumos. E trist şi pustiu şi zăpadă în parc. Se ia după mine. Se uită. Mă uit. Şi parcă îmi spune să merg mai încet. Eu merg mai încolo! - îi spun şi-l salut. Şi el se opreşte. Încep să regret. Regret. Mă opresc. Mă întorc. Şi mă uit. Se uită şi plânge. Nu zice nimic. E trist şi pustiu şi zăpadă în parc. Îmi dă nişte lacrimi. Îi dau un covr ...