Din tot adâncul sufletului tău, blândeţi des/tristătoare se revarsă şi mă cuprind cu sanctitatea lor, ca pe o umbră peticită, arsă de-atâta veşnicie-ntr-un zadar, cu ochii pe cărarea dinspre gară, poate se-ndură trenul de atunci şi (mi) te aduce-n cea din urmă oară! Poate se-ndură trenul de atunci şi nu mai trece fără să oprească aşa, cum a trecut de-atâtea ori, pe lângă-mprejurarea mea lumească! Până atunci, când trenul de atunci va să-mi asculte ceastă rug ...

Nea Ion Emil Batog are o plantă exotică aproape moartă! Abia mai suflă biata vegetală! Cred că-şi dă duhul! Vai de părinţii săi şi de toate neamurile sale! Vai de cucurigu ei de plantă! Oare cine-i fi adus-o pe meleagurile noastre? Şi oare cine-o fi zvârlit-o la gunoi, de unde a luat-o epitropul Batog? Şi oare ce-o fi în mintea cestor oameni care aruncă rarităţi vii la container? Cum să arunci, oare, o păpuşă la tomberon, chiar dacă nu-i vie? Cum să arunci, oare, un câ ...

Hai să ne suim într-o caleaşcă şi să mergem tocmai Nicăieri... hai, numai acolo ne aşteaptă mâine, astăzi, ieri, alaltăieri...! Ia-ţi cu tine rochia de seară, cea în care te-am îndrăgostit, rochia cea movă şi subţire, rochia cea fără de sfârşit! Hai... că se apropie secunda şi răbdarea clocoteşte-n cai, drumul este gata, sigur, singur, şi e drept ca lumânarea... hai! Moartea mi se pare urâcioasă şi flecară cu intenţii mici, viaţa mi se pare prea banală şi pr ...

Sigur că da! Mihai Eminescu. Şcoala 28. Mihai Eminescu. Pentru că, fără nici o falsă modestie, oamenii din băncile şi de la catedrele acestui lăcaş de învăţare şi de formare şi de instrucţie şi de cultivare şi de desăvârşire... sunt surprinzători în tot ce fac pentru a-(şi) respecta numele şi prenumele şi renumele celui care nu-i altceva decât un Semn de Circulaţie prin Universul Poeziei şi al Candorii. Sigur că da! Surprinzători prin delicateţea şi eleganţa pe ...

N-am mai avut răbdare şi m-am dus până acolo, chiar până la poartă... era lumină-n geamuri şi-am strigat ultimul strigăt, poate mă aude şi îmi deschide şi apoi mă iartă pentru greşeală şi pentru păcat, cu farmecele lui ne/cunoscute şi cu blândeţi păstrate-ntruna pentru cei care fug de Naltul cestui Centru! Şi mi-a deschis... şi m-a primit în cel mai simplu loc şi nevăzut la chipu-i... şi-a început iertarea pentru tot, cum nu mi-a dat prin inimă şi minte, cum n-a ...

S-apropie lumina de-ntuneric, mersul de stat şi funia de par... eonul fuge-nfricoşat de sine, nimic de tot şi n-am de am habar!   Nici nu visez că am trecut odată prin fermecarea sufletului tău... cerul se face una cu pământul, susurul tace-n frunză şi-n pârău!   Cenuşa se aşterne ca uitarea, în orice loc şi timp şi orice mod... dar ce purificare-i într-această dulce-spăimoasă ardere de tot!   Parcă n-am fost odată dimpreună, într-un vârtej năucitor şi sfânt... ...

Ascultă-mă o clipă, Doamna Mea/ de contrapunct, de contratimp şi contrastare/ şi în de-ajuns până se face noapte/ în cest Infinitiv căscat şi-n care/ nu mai sunt locuri nici pentru Iubire,/ nu mai e Timp nici pentr-o scânteioară!/...se veştejeşte toată-nsufleţirea.../ şi toată aşteptarea-i surdă-chioară.../ şi orice gând se năruie-n deşertul/ tot mai întins, mai mult şi mai aproape.../ şi orice vis e un coşmar şi-o stare/ cu cei care nu ştiu să nu-şi îngroape/ ...

1. Şi uită-te în punctul meu de vedere/ şi vezi dacă (mai) poţi rămâne/ acolo!...mai sunt vro câţiva zmei/, vro câţiva fii frumoşi şi vro câteva zâne!// şi zgripţuroaice mai sunt vro câteva!/ şi chiar şi vro câţiva balauri mai sunt!/ şi fata babei! şi fata moşneagului!/ şi capra solemnă! şi lupul cel hulpav şi mărunt!// sigur că da! am păstrat din fiecare!/ şi le dau apă vie...şi le dau lumină.../ să nu rămână moartea singură,/ din ce în ce mai tristă ...

A fost frumos, foarte frumos...sublim a fost, curat a fost de jos în sus, de sus în jos... a fost păcatul cel mai scump din timpul nost înmărmurit într-un atunci miraculos... păcat c-a fost foarte puţin, foarte puţin, dar fără leac şi fără nici un preţ de cost... mult mai puţin decât mai poate fi puţin, dar mult mai mult decât e-o moarte fără rost!   Doamne, ce gol...ce gol adânc...ce gol adânc de sus în jos, cu toată inima la gât... cu lăcrămare-n ochiul drept şi ...

Recent. În faţa unui chioşc de ziare. Vânzătoarea fumează şi gândeşte profund şi exact la legea care interzice acest viciu în spaţii închise. Fumează, gândeşte şi tace. Vremea vremuieşte. Timpul n-are ce face...şi trece în de/favoarea cu vrea. Clac/sonaţii claxonează. Măscăricii măscăresc. Urâcioşii urâţesc. Ce pasionat şi corect trage din ţigară doamna amploaiată! Foarte bine! Nu evacuează fumul pe nări! Nu scuipă! Nu se grăbeşte! Se otrăveşte exact cum ...