La început a fost Nimic umplut cu Tot ce (nu) se vede... apoi, distinct şi (ne)lumesc şi (ne)greşit şi pe-ndelete,   a răsărit primul Cuvânt şi-a asfinţit printr-o-ntâmplare... şi iar şi iar...(ne)rod, (ne)drept... sămânţă de Continuare!   Sigur că da, sigur că da: mai înapoi, mai înainte, plus-minus...Maica (într-un Rost) era (şi ea) printre Cuvinte!   Târziu, devreme...(nu mai ştiu)... printre balade şi idile, a plâns concret şi m-a făcut fără călcâiul lui ...

Hai, vino aproape! aşa! mai aproape!/ n-ai frică! nu-i nimenea-n jurul cel mic!/ nu-i nimenea-n jurul cel mare! nu-i nimeni!/ m-auzi cum te caut? m-auzi cum te strig?// M-auzi cum te mângâi în visuri şi-n gânduri?/ mă vezi cum (mă) umblu prin visul tău lung/ de-aici până-n viaţă, de-aici până-n moarte.../ şi, totuşi, nu ştiu nici să stau, nici s-ajung/ (şi eu) mai aproape, aşa, mai aproape/ de trupul tău scump şi de mult aşteptat,/ de sufletul care-mi (a)ţine suflarea/ ...

eu numai în felul acesta/ mai pot auzi ce se vede de când se învârte pământul/ lunatec de foame şi sete eu numai în felul acesta/ învăţ să privesc ce s-aude de când mi s-a dat să fiu robul/ cuvintelor coapte şi crude  un alt fel de-a fi nu mă prinde/ încearcă oricine oricare izbânzile lor nu mă-mbie/ fiindcă-s nimic în mişcare  de când am primit dezlegare/ în pururi la felul acesta celestul mă ţine de foame/ de sete mă ţine celesta ce scumpă-i această-nvârteală ...

Nimeni...(absolut nimeni!)...nu mă crede când spun că suntem gemeni! Suntem aşa de gemeni, încât ne încurcăm în Identitate! De multe ori, aproape mereu, El crede că-i Eu, iar Eu cred că-s El! De multe ori, aproape mereu, lumea se uită la Mine ca la Dumnealui, şi la Dumnealui se uită ca la Mine! Dar tot nu crede că suntem gemeni, că existăm de cânt Lumea şi Pământul, că am jurat pe Poezia şi pe Curăţenia noastră de Onoare, dar şi pe Înălţimea şi pe Adâncimea noastr ...

Deseară te-aştept în ogradă,/ pe prispa din pleavă şi clisă, te-aştept cu dulceaţă amară,/ te-aştept cu psaltirea deschisă! Am numai o vorbă...o vorbă/ adâncă şi naltă şi dreaptă şi scurtă şi clară şi simplă/ şi (s)pusă taman lângă faptă! Hai, intră-n ogradă...că-i sară/ cu greieri şi lună, cu toată tăcerea de-atuncea...nu-ţi pare/ că nu s-a-ntâmplat niciodată? Nu-ţi pare că totu-i ca-n carte?/ nu-ţi pare că vorba e goală? că timpul şi spaţiul ...

Care mai de care semidoct se străduieşte (din toate răsputerile şi încheieturile neamului său prost) să dea Moldova drept exemplu negativ la toate capitolele existenţei unuia dintre cele mai frumoase Plaiuri din Lume! Care mai de care ameţit şi afumat al contemporaneităţii pune Moldova la coada cozii Naţionale şi o aşează în cele mai murdare catastife şi clasoare politice, economice, morale! Care mai de care dintre vremelnicii aleşi/cocoţaţi pe Capra subnutrită a Istoriei s ...

Treci prin lume drept simandicoasă şi te uiţi (de sus) la fiecare... dar, de fapt, eşti o marghioală seacă, sclifosită şi leorbăitoare!   Abia-ncapi în pielea-ţi sclipicioasă şi te mişti subtil, ca o statuie a ispitei cu arome false, preparate într-o ţeastă şuie!   Ai şi faci (de zor) farafastâcuri, vrei toată suflarea să te-admire cum îţi dai în bobi, în cărţi şi-n petic sub greţoasa ta sulemenire!   Dai din toate şi (te)-ndemni cu toate într-o psihedelică ...

Până la El, până Acolo... (până la Început, adicătelea)... nu-i chiar aşa de departe! Chiar se vede tocmai de Aici! Şi se vede foarte bine! Se vede în toate mişcările şi în toate plimbările şi în toate amănuntele sale! I se aud şi i se văd lacrămile! I se aud şi i se văd paşii! Se aude şi se vede îmbrăţişându-şi văzduhul şi duhul Alcătuirii sale! Da, i se aud şi i se văd rugăciunile şi rugăminţile către toţi aceia care trebuie musai să ajungă la El, d ...

ne uităm la moartea poeziei şi parcă suntem nişte păreri ale neputinţei, parcă suntem viitori înmormântaţi de ieri suntem osândiţi la libertatea şi la nenorocul de a fi nişte mari şi mici marionete, cabotini de noapte şi de zi ţafandachi ai feeriei false printre ticăloşi de soi şi rang, huruim idei nevertebrate şi nutrim ambiţii de bigbang nu ne doare nici în pălărie, nici în alte locuri din sistem, ne uităm la moartea poeziei... doar aşa-ndemnare mai avem       ...

Nu-mi pot scoate livada din minte!/ şi nici de pe deal n-o pot scoate!/ e cea mai deşteaptă şi frumoasă şi încăpăţânată dintre toate!// Şi nu pot smulge livada din fotografie,/ n-o pot da afară din dicţionare,/ n-o pot şterge din cărţi, din suflet şi din memorii,/ din greşeală sau din întâmplare!// Ceasta-i livada în care am intrat şi n-am mai ieşit Niciodată,/ chiar dacă-s departe de ea, foarte-foarte departe de ea!/ Ceasta-i livada despre care se spune că-i Mama tu ...