Văzut şi citit prin această/ celestă lentilă... convexă, nemernicul haos îmi pare/ normal, serios, fără teamă, izvor de iubire, prieten,/ focar de alean şi tandreţe... şi parcă suntem în aceeaşi/ clipită eternă de-o seamă, şi parcă mă duce cu gândul/ că suntem aceluiaşi centru fricoşi tributari şi ostatici,/ închişi cu (des)credere pentru vroirea de-a fi apriorici,/ de-a fi paralei antonimici, de-a fi paraleli cu abstractul,/ departe de smirnă şi slavă, aproape d ...

Auzi, nene, minunăţie?! Cică „jur pe salcâmul meu de onoare”! Şi cică „jur pe vişinul meu de onoare”!...Eu ce să mai spun? Eu ce să mai comentez? Eu pe ce să jur? Jur pe Vremelnicia mea de onoare că am ratat milimetric Veşnicia! Cine se face vinovat de această „Salvare”? Oare chiar Ăla şi-o fi băgat coada şi m-a lăsat pe afara Nemuririi? Nu-mi vine să cred! Nea epitropu-i om de Biserică, şi-i responsabil cu Candoarea, şi nu admite nici un fel de Sarsailă împre ...

Au năvălit cu fiare de asalt, cu pofte şi cu gânduri şenilate... şi de atunci s-aude pân-acum durerea Basarabiei furate!   Şi i-au muşcat din grai şi din pământ, hulpavi, până la sânge, cu trufie, să nu mai aibă lutul basarab culoare şi credinţă românie!   Nişte brutali cu suflet stalinist sunt gata de vaina într-o secundă, forţează hărţi...şi parcă-n ţara lor nu-i nici o minte-ntreagă şi rotundă!   Amăgitori cu oceni haraşo, turuie cinic vrute şi nevr ...

Gata...mă ridic de la Masa de Adio şi plec spre salcâmul salvator! Şi, după vreo câteva minute, nea Ion Emil Batog aude un zgomot asemănător cu acela al unei greutăţi cate atinge pământul în cădere! Mai mult bucuros decât surprins, eforul se apropie de locul faptei şi constată că sunt viu şi nevătămat! În ciuda grosimii, creanga se rupsese, astfel determinându-mă să nu mă pot ţine de cuvânt şi să nu mai par serios în tentativa mea sinucigaşă pentru o cauză nobil ...

O ziuă şi-o noapte...acolo,/ pe marginea mamei: veghere, cuvinte puţine, tăcere,/ cuvinte puţine, tăcere! O noapte şi-o ziuă...atuncea,/ sub crucea vroirii divine: tăcere, cuvinte puţine,/ tăcere, cuvinte puţine!   Cu ochii deschişi către steauă,/ cu sufletul foarte aproape de cer, a vorbit rugăciune.../ şi-apoi a plecat peste ape! Cu gândul la mine, la tine,/ la ea şi la el şi la toate, a stat în secunda din urmă.../ şi-apoi a plecat mai departe, spre naşterea ei şi ...

Sigur că da! A sosit Vremea şi Timpul respectării Cuvântului dat! A sosit Nota de Plată a rămăşagului pierdut! Înainte de despărţire, eforul se uită la mine şi-mi propune o agheasmă mică, trasă de două ori! Nu pot pentru ca să-l refuz! Vorba aia: cum să nu poftesc ultima picătură dumnezeiască pe Pământ? Vorba aia: nu poate şti nimeni dacă în Infern ori în Paradis funcţionează agheasmatarul! Prin urmare, nea Ion Emil Batog aduce un vas de-un litru cu licoarea trecut� ...

Pe marginea dinspre-nceput/ a drăgostirii noastre sfinte stăteam încet, fără să ştiu/ nici înapoi, nici înainte, fără să pot a te-ntreba/ măcar ceva despre tăcere, despre ce nalt sau ce adânc/ e punctul nostru de vedere... ori, dac-o fi să mă primeşti/ în flăcărarea ta curată, cum să (nu) plâng şi cum să fac/ să nu se stingă niciodată!   Apoi, cu sufletu-n istov/ de-atâta râvnă şi ispită, ciupeam pandora-n geamul tău/ şi te rugam să se deschidă măcar o c ...

Sigur că da! Pauză! Mare! Aşa, ca la Masa de Adio! Aşa, ca după o dumirire! Ca după o jumătate de dumirire, adică! Mai este de citit! Marea Înfăţişare nu-i mică! Este exact cât trebuie! Exact cât îi trebuie fiecărui următor/muritor la „picioarele” Şarpelui Preasfânt! Adică la „picioarele” Înţelepciunii, nu? Adică în faţa Supremului, nu?...Da, sigur că da! Pauză de gândire, de „studiere” şi de Ospătare! Ultimul Ospăţ! Cu de toate! Să mă satur...după ...

Aştept aicea până când/ ai să te-ntorci din veşnicie, jur că nu plec până atunci.../ şi nici atuncea nu se ştie dacă (n)-o fi să mai rămân/ încă pe-atât amar de vreme, cât a trecut până acum/ prin ghiocei şi crizanteme şi prin căldură şi prin frig,/ prin câte sunt şi nu mă lasă, prin câte sunt şi preţuiesc/ făptura ta miraculoasă!   Te-aştept şi cred că mă auzi/ cum las o lacrimă să vină în calea ta...cum şi atunci,/ când te-ntorceai cu poala plin� ...

Epitropul aduce Cartea lui Mihai Ursachi şi începe să citească! Ascult astfel! „Şarpe preasfânt, înţeleptule,/ tu, care la zidul pădurii, după ploaia de vară,/ mi te-ai arătat în chip de balaur-copil pogorât din ceruri/ cu pletele albe ca spumele mării şi-ai spus: Pregăteşte-te!// Şi sfânt şi alb se scuturau salcâmii/ pe urmele tale de purpură!// Tu, care în chip de dragon cu trei miliarde de capete,/ mi-ai vorbit cu o mie de limbi despre/ Dânsa/ şi despre graiul uit ...