Himera mea, naiva mea -
şi rai şi iad - nu mi se pare
că împreună vom intra
la naiba-ntru purificare!
La cel de genul ambigen -
indiferent şi-n rău şi-n bine,
viclean şi pururi temător,
şi sfânt şi fariseu, ca tine!
Cât de curând va să vedem
ce a fost viaţa laolaltă -
ne-am păcălit neîntrerupt,
cu una rece şi-una caldă!
Himera mea, înaltul meu
drum care duce în pustie -
văd şi aud şi ştiu că eşti
desen de fum pentru vecie!
