Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Seminţe de lumină pe-oglinzi orizontale
trec fără capăt, parcă s-ar duce nicăieri
să stea, să încolţească, să nu le vadă nimeni
când cresc şi-nnobilează tăceri peste tăceri!
 
Şi vin pe-aceeaşi cale seminţe de-ntuneric
şi se-ntâlnesc, surate, şi nu vorbesc nimic,
iar oamenii se uită şi pleacă şi le uită –
ele-şi plutesc menirea prin flăcări şi prin frig!
 
Zici că-s altare negre şi albe – ce orchestră
cu pene cheamă ochii să descifreze, lungi,
sopranele tăcerii cum scriu-şi pe mişcarea
oglinzilor concertul acela, de atunci!
 
Zile şi nopţi pe luciul oglinzii, dimpreună
îşi lunecă şi-şi cară, încet, tocmai din pântec,
majestuos, tăcerea-n esenţe de-alb cu aripi –
merg, zboară, nu aleargă, însă se duc spre cântec!

Citit 1454 ori Ultima modificare Joi, 05 Septembrie 2019 18:54

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro