INVITAŢIE de SEARĂ (pastel pe prispă)

Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Deseară te-aştept în ogradă,/ pe Prispa din Pleavă şi Clisă –

te-aştept cu dulceaţă amară,/ te-aştept cu Psaltirea deschisă!

Am numai o Vorbă – o vorbă/ Adâncă şi Naltă şi Dreaptă

şi Scurtă şi Clară şi Simplă/ şi (s)pusă taman lângă Faptă!

 

Hai, intră n-ogradă...că-i seară/ cu Greieri şi Lună, cu toată

smerirea de-atuncea – nu-ţi pare/ că nu s-a-ntâmplat niciodată?

Nu-ţi pare că Totu-i ca-n Carte?/ nu-ţi pare că vorba e goală?

Că Timpul şi Spaţiul secundei/ (n)-aşteaptă-n zadar socoteală?

 

Ia nu(mă)uitarea aceasta,/ din vremea aceea, Marie –

ascultă o Vorbă, ascult-o/ cât încă-i Curată şi-i Vie!

O clipă măcar fii atentă/ la Cel care Plânge când scrie

cum geme şi cum vrea să moară/ Pământul umplut cu Sicrie!

Citit 7440 ori Ultima modificare Miercuri, 27 Noiembrie 2019 17:52

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.