Negociere, ratarea ţintelor de deficit, renegociere, greve, burse în cădere – acestea ar fi „ingredientele” tensiunilor financiare care macină deopotrivă Grecia şi viitorul zonei euro. La doar o zi după ce oficialii europeni au anunţat că s-a convenit acordarea unei noi guri de oxigen pentru finanţele greceşti, respectiv o tranşă de opt miliarde de euro, guvernul elen a anunţat că ţintele de deficit nu vor fi atinse nici în 2011, nici în 2012. Bursele europene au căzut din nou în depresie, în timp ce, la Atena, autorităţile au anunţat noi tăieri de salarii, măriri de taxe şi concedieri masive din sectorul public. Puţini însă mai cred că şi aceste din urmă măsuri vor avea vreun efect miraculos asupra datoriilor uriaşe ale Greciei. Mai mult, perspectiva menţinerii unui deficit ridicat se reflectă până la urmă în necesitatea unor noi sume de bani. Dar cine îi va mai furniza? Grecia a fost practic exclusă de pe pieţele financiare, iar finanţatorii privaţi au pierdut deja 21 la sută din valoarea obligaţiunilor, chiar dacă acest adevăr a fost ascuns sub forma rostogolirii datoriilor. Singura soluţie ar fi noi infuzii de capital din partea ţărilor cu forţă economică din zona euro. Dar cum va mai fi posibil acest lucru în condiţiile în care, în percepţia publică a multor state, Grecia este văzută ca un sac fără fund? Cetăţeanul german sau finlandez se întreabă cum va creşte în Grecia colectarea taxelor, când instituţiile statului elen au intrat practic în disoluţie, când funcţionarii închid ministerele şi trezoreriile şi ies în stradă? Grevele paralizează mari sectoare din economie, sute de mii de locuri de muncă dispar, taxele noi introduse pur şi simplu nu-şi mai fac efectul. Cu un şomaj de peste 40 la sută în rândul tinerilor, tot mai mulţi greci se gândesc pur şi simplu să-şi părăsească ţara, considerând că statutul de imigrant este mai puţin apăsător decât cel de contribuabil al statului elen. Nu ar fi exclus ca proiecţiile financiare de acum ale Greciei să fie şi ele „optimiste”. Dar problemelor financiare ar putea să li se adauge şi cele politice, susţinerea guvernului de la Atena fiind pe muchie de cuţit. Alegerile anticipate generate de pierderea susţinerii parlamentare ar fi bomboana de pe colivă, dat fiind faptul că istoria a demonstrat că perioadele de criză favorizează discursurile extreme. Iar o criză financiară combinată cu o criză socială şi un context politic agravant ar putea transforma Grecia, la propriu, într-un butoi cu pulbere pentru Europa.
