"Cele mai adevărate poezii rămase tablou"
Atunci, la sfârşit, iar (te)-auzi din adânc:/ ce viaţă rapidă!
Începi să te miri, ca şi cum nici nu ştii/ că-i gata să-nchidă,
te miri şi începi să-nfăşori un zadar,/ un fir [oare care (?)]
pe ghemul (de) unde ai fost des/făcut/ şi dat la Uitare
şi pus la ocară, la colţ şi la stâlp/ s-auzi cum se-(n)toarce
nimic tot, nimic tot, sub semnul (fatal?)/ aceloraşi Parce!
Atunci, la-nceput, iar (te)-auzi din adânc:/ ce moarte rapidă!
Şi iar desfăşori a/cel ghem des/făcut,/ şi-aştepţi să deschidă
a/cel care-i gata să-nchidă mereu,/ s-adune, să scadă
total din nimic şi nimic din total...!/ Şi ce mascaradă
cu proşti cum/pătaţi în sudoare de sfinţi,/ cu strâmte şi large
cărări, căi şi drumuri, sub semnul (fatal?)/ aceloraşi Parce!
