Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Am fost atunci, acolo - ştii unde, cred că ştii:
locul acela singur, sfinţit de ciocârlii -
unde ai spus, iubito, că vrei şi tu s-ajungi,
dar nu erai ACOLO, şi nu erai ATUNCI!
Am fost - rămân acolo, atunci, departe hăt,
şi nu văd nici Ileană, nici Făt-frumos nu văd,
n-aud nici răsuflare de Zmeu bătrân şi-ncet,
şi nicăieri nu-i nimeni, şi nu ştiu ce să cred!
Deschid o carte veche - îi văd pe toţi, i-aud,
îi rog să se coboare - ce vreme, ce trecut
îmi intră în odaie, în suflet, în cuvânt -
miroase a cerneală, a tine în curând!
Închid o carte veche - cu tot cu toţi o-nchid -
nu vor să stea afară, sunt gata de murit -
nu-i mai citeşte nimeni... hai, vino să-i citim -
o carte nedeschisă e-un fel de ţintirim!
Te rog să vii ACOLO... te rog să vii ATUNCI,
să-mi scrii o carte mare, cu taine şi porunci,
şi să rămâi cu mine, frumoaso, mult, mereu:
tu - veşnică Ileană... eu - Făt-frumos şi Zmeu!