Devoraţi de criză

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Criza economică se dovedeşte a fi cea mai puternică forţă… de Opoziţie. Numai în acest an, în februarie, s-a prăbuşit, în Irlanda, guvernul lui Brian Cowen, a urmat, în iunie, guvernul lui Jose Socrates, în Portugalia. În ultimele două săptămâni am asistat la demisia plină de zbucium a premierului grec Georgios Papandreou, iar la Roma premierul Silvio Berlusconi şi-a dat demisia în uralele ironice ale mulţimii.

O nouă victimă va primi, după toate aparenţele, lovitura de graţie în acest sfârşit de săptămână. Este vorba de premierul spaniol Jose Luis Rodriguez Zapatero, ce va fi pus în faţa rezultatelor implacabile ale alegerilor parlamentare. Socialiştii lui Zapatero sunt pur şi simplu zdrobiţi de nemulţumirea unei populaţii întărâtate de reducerile salariale, de creşterea şomajului la cote fără precedent, de planurile de austeritate… Conservatorii lui Mariano Rajoy sunt pe cale de a câştiga alegerile după o campanie insipidă, incoloră şi inodoră. Ironie a sorţii, chiar şi Zapatero a ajuns la putere tot pe fondul unei crize în societatea spaniolă. Nu era însă vorba de o criză de natură economică, ci de şocul generat de atentatele islamiste de la Madrid, din 2008. Atunci, cetăţenii au dat un vot de blam premierului Jose Maria Aznar, pentru că a implicat Spania în campania din Irak.

Pentru Zapatero a fost suficient să promită că va aduce trupele spaniole acasă pentru a câştiga alegerile. De altfel, la acea vreme, schimbarea unui guvern drept consecinţă a unui atac terorist marca o premieră pe scena internaţională. Acum, iată că roata politică s-a întors, iar electoratul doboară guvernul, insensibil la argumentele aduse de cei de la putere. O altă ironie a sorţii este că Zapatero a contribuit la propria cădere prin măsurile cu caracter social pe care le-a luat la începutul primului său mandat. Criza economică a schimbat socotelile, iar ce a cedat odată a cântărit mult în sens negativ în balanţa bugetară a ţării după izbucnirea crizei economice.

Culmea este că înlăturarea lui Zapatero nu rezolvă problema de fond a Spaniei. Spania este prinsă într-un vârtej al finanţelor europene din care nu mai poate scăpa de una singură. Din păcate, votul alegătorilor nu va putea micşora cu nimic povara publică a ţării şi, cu sau fără Zapatero, cu sau fără Rajoy, planurile de austeritate nu pot fi evitate. Poate, cel mult, pentru o noapte, spaniolii vor avea impresia că s-a schimbat ceva, dar dimineaţă vor vedea că datoriile sunt cele pe care le aveau cu o zi înainte. Ovidiu Amălinei

Citit 5829 ori Ultima modificare Vineri, 18 Noiembrie 2011 18:31

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.