Într-un cadru general destul de favorabil acordului interministerial în materie fiscală şi de politici financiare dintre statele din spaţiul comunitar, cu excepţia Marii Britanii, desigur, un semnal de alarmă a venit din partea Parlamentului European. Indiferent de grupurile politice din care proveneau, europarlamentarii s-au arătat, într-o rezoluţie votată cu o largă majoritate, sceptici faţă de planul de măsuri convenit, cel puţin în principiu, de şefii de stat şi de guvern. Europarlamentarii consideră Uniunea nu poate fi consolidată fără întărirea legitimităţii democratice. Şi, într-adevăr, a impune un model de guvernanţă economică fără a-l supune unei ample dezbateri publice sau discutării în cadrul parlamentelor naţionale ar putea fi un precedent periculos. Dacă devin un obicei, acordurile interguvernamentale ar putea „sufoca” la un moment dat tratatele constitutive ale Uniunii Europene ceea ce, în condiţii de criză, ar putea însemna o spargere a coeziunii construcţiei comunitare. O Europă cu mai multe viteze… interguvernamentale ar putea, de asemenea, să însemne multiplicarea jocurilor de interese conjuncturale, iar acest lucru ar fi ultimul lucru de dorit în condiţiile în care accentele populiste şi radical naţionaliste sunt tot mai puternice. Nu în ultimul rând, europarlamentarii mai pun degetul pe rană pe un adevăr destul de puţin comentat. Acesta ar fi că, un acord fiscal interguvernamental ar putea, la o adică, să aibă un efect pe termen lung, dar nu vine cu soluţie la problemele imediate de criză. Un acord nu va rezolva nici situaţia din Grecia, nici măcar pe cea din Italia sau Spania. Scăderea ratingurilor acordate unor ţări din spaţiul comunitar confirmă scepticismul pieţelor financiare faţă de planurile vehiculate până acum. De asemenea, pedalarea în continuu pe măsurile de austeritate, fără însă a stimula în vreun fel şi creşterea economică ar putea să dea bine în contabilitate, dar riscă să aprofundeze criza manifestată în plan social. Din păcate, rezoluţia Parlamentului European, deşi critică, soluţia acordului interguvernamental, nu vine cu un set de contrapropuneri pe termen scurt. Astfel, apare întrebarea dacă un acord interguvernamental, fie el cu efecte doar pe termen mediu sau lung, nu este decât răul cel mai mic pe care putem să-l alegem. Toată lumea este de acord că, în condiţii extraordinare trebuie luate măsuri extraordinare, dar nimeni nu poate spune exact care sunt acestea.
Criză cu mai multe viteze Scris de Ovidiu Amălinei
