Divergenţele dintre Washington şi Moscova pe tema scutului american antirachetă din Europa nu este o noutate. Dar, pe măsură ce trece timpul, Rusia pare a lua un ton din ce în ce mai agresiv, iar dacă de la declaraţii s-ar trece la fapte, atunci situaţia chiar că ar deveni foarte delicată pentru echilibrul de securitate al Europei.
Revenirea la Kremlin a lui Vladimir Putin pare a alimenta minţile mai exaltate de la Moscova dornice să intre în graţiile „ţarului” prin preluarea unor teme din campania electorală. Printre altele, Putin a mizat în timpul campaniei prezidenţiale pe presupusul antagonism dintre Est şi Vest, în ton cu nostalgia ruşilor după supremaţia URSS şi reflex al epocii Războiului Rece. Dar de aici până la ameninţarea secretarului Consiliului de Securitate rus, Nikolai Patruşev cum că Moscova ar putea amplasa rachete nucleare în enclava Kaliningrad este cale lungă.
Mai mult, aria ameninţării la adresa securităţii Rusiei a fost preluată şi de şeful Statului Major, Nikolai Makarov, care a evocat posibilitatea ca Moscova să apeleze la… lovituri preventive împotriva scutului american anti-rachetă! Ironie a sorţii, doctrina loviturilor militare preventive a fost dezvoltată de americani, ca răspuns la ameninţările teroriste.
Teza a fost preluată şi de Rusia şi pusă în aplicare atunci când a fost vorba de formaţiunile separatiste din vestul federaţiei. Problema este că teoria loviturilor preventive se referă la îndepărtarea unor ameninţări iminente, iar acestea s-au confundat în ultimii ani mai ales cu actorii nestatali. A ameninţa Statele Unite cu amplasarea de rachete nucleare în enclava Kaliningrad şi cu aplicarea unor eventuale „lovituri preventive” este nu numai o poziţie exaltată, ci de-a dreptul periculoasă pentru întreaga omenire.
e-i drept, trebuie să recunoaştem că derapajele oficialilor ruşi nu sunt singulare, iar declaraţiile unor candidaţi la prezidenţialele din SUA care vedeau în Rusia „principalul inamic” sunt cel puţin la fel de neinspirate. Dar şi unii şi alţii ar trebui să-şi reamintească faptul că de la declaraţii la un război rece nu este o cale chiar atât de lungă, chiar dacă asta nu implică neapărat diferenţe ideologice fundamentale.
