Destul (?!) (mic...tratat de iertare)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Eu sunt...eu sunt primul născut în eden!...

nu-i nenea acela...nu-i tanti aceea!...

Apoi, totdeauna am fost cel dintâi:

sămânţa, urâtul, frumosul, scânteia...!

 

Nici unul din voi n-ar fi fost, fără eu!...

vă rog...ascultaţi ce vă zic: fiecare

mi-i sclav în vecie şi veşnic dator...

la mine aveţi de plătit cu-nchinare!

 

Doar mie mi-aveţi de nălţat (până când

soseşte iertarea) şi imnuri şi ode

şi alte des/cântece...toate, în cor:

şi cefalopode, şi gasteropode!

 

Şi sunt peste tot, pentru toţi...şi-s destul,

încât să nu sufere nimeni de mine,

să nu ţipe nimenea cum că nu am

(în rostul divin) nici un fel de ruşine!

 

Vedeţi şi-auziţi: rostuire şi rost

de la mine la voi, de la unul la altul!...

Eu sunt...eu sunt primul născut în eden...

şi-acuma tot eu sunt întâiul: PĂCATUL!

Citit 6756 ori Ultima modificare Marți, 19 Aprilie 2016 17:20

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.