Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Ultima galeră (în memoria prozatorului Marin Preda, plecat la „întâlnirea din pământuri”)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

(Ne)nuntit cu poezia/ şi abia tangent la sferă,

mi s-a înfrunzit securea/ când am vrut să tai catargul,

şi m-am drăgostit (zadarnic)/ tot de-a lungul şi de-a largul,

şi-am rămas Uliye ultim,/ sclav pe ultima galeră!

Câte esturi dinspre vesturi,/ câte suduri dinspre norduri

mi-au adus doar furtunare/ şi în suflet şi pe cale,

numai ceruri tulburate,/ numai gânduri haimanale...!

[Marte şi Neptun strâng (ş-astăzi,/ după mine) dezacorduri!]

Câte şi mai câte visuri/ în alb-negru, temerare,

mi-au trimis la răsărituri/ agonia şi amurgul,

mi-a rămas extazu-n urmă,/ să-(mi) slujească demiurgul

nesătul, dedat la rele,/ ghiftuit cu-nfumurare!

M-am lovit de puncte strâmbe/ (geamanduri plutind aiurea)

şi m-au fermecat sirene/ între Scylla şi Charibda,

şi pe ultima galeră/ am rămas să-mi fie cripta...!

(când am vrut să tai catargul,/ mi s-a înfrunzit securea!)        

Citit 9818 ori Ultima modificare Miercuri, 17 Mai 2017 18:11

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.