Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Cu mâinile uscate văd salcâmii
cum plâng şi strâng secunde şi vrăbii de pe jos...
zici că-s vioare... nu-i aude nimeni
din susul strâmb, amarnic, indiferent, vârtos!

Vioare multe, singure, lăsate-n vibrarea noastră... (proastă şi rea)... de lutieri
sfărmaţi (şi ei) să nu mai îndrăznească
să toarne-(n gât şi-n suflet de lebede) tăceri!

Vibrarea noastră-i ruginie-n toate,
câte mai sunt (de-a valma) în josul mocirlos...
şi lebedele cântă, vor să plece
din ist vacarm surd, lacom, cu inimă pe dos!

Cu mâinile uscate văd salcâmii
cum vin şi bat la uşă să-i dau (pe toţi) la foc...
şi eu îmi tai urechea (drept crâcnire)
şi-o dau la câini, din ruga damnatului van gogh!

Citit 571 ori Ultima modificare Marți, 08 August 2017 17:56

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.
ATENTIE: Comentariile nu se mai publica automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.