Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Cu mâinile uscate văd salcâmii
cum plâng şi strâng secunde şi vrăbii de pe jos...
zici că-s vioare... nu-i aude nimeni
din susul strâmb, amarnic, indiferent, vârtos!

Vioare multe, singure, lăsate-n vibrarea noastră... (proastă şi rea)... de lutieri
sfărmaţi (şi ei) să nu mai îndrăznească
să toarne-(n gât şi-n suflet de lebede) tăceri!

Vibrarea noastră-i ruginie-n toate,
câte mai sunt (de-a valma) în josul mocirlos...
şi lebedele cântă, vor să plece
din ist vacarm surd, lacom, cu inimă pe dos!

Cu mâinile uscate văd salcâmii
cum vin şi bat la uşă să-i dau (pe toţi) la foc...
şi eu îmi tai urechea (drept crâcnire)
şi-o dau la câini, din ruga damnatului van gogh!

Citit 721 ori Ultima modificare Marți, 08 August 2017 17:56

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.