Te salut, halucinogeno... te salut
şi întreb a nu ştiu câta oară ce se ascunde în ochiul tău crud
şi în sânul tău ademenitor,
de toţi proştii şi toţi deştepţii muşcă şi mor?
Te salut, halucinogeno... şi nu înţeleg
ce cauţi tu, oare ce cauţi pe deal şi pe vale când cerul întreg
te cere în braţele lui tămăduitoare,
unde nici prostul şi nici deşteptul nu moare?
Te salut, halucinogeno... şi te rog
din tot sufletul, te rog să nu te mai joci de-a moara cu noroc,
să nu te mai aud că strigi pe drum: hai la mere...
când ştii că sunt oarbe toate punctele de vedere!
Te salut, halucinogeno... şi aştept
să te muţi (repede) din ochiul meu stâng în ochiul meu drept,
din ochiul meu drept în ochiul meu stâng,
cum se mută o lacrimă când nu vrea s-o plâng!
