Vino la mine în carte,/ metafora mea de o viaţă! -
de-o viaţă îmi îmbli prin somnuri,/ iar visul cu tine mă-nvaţă
pasul de dans al iubirii/ când bate septembrie-n poartă,
când noaptea începe câştigul,/ iar ziua începe să piardă!
Vino la mine-n grădină,/ în tei, în salcâmi, în ogradă! -
puzderii de păsări sunt gata/ să plece... dar stau să te vadă,
să-ţi spună că vor să se-ntoarcă/ din nou, printre mâinile tale
curate ca două atingeri/ cu aripi de mult catedrale!
Vino la mine în suflet!/ - e toamnă şi vrea să răspundă
la toate-ntrebările noastre:/ e timpul să mergem la nuntă,
s-asculţi tremurarea vioarei/ prin nopţi lungi de crizantemire
cu vis de crizantemireasă/ în rochie fără sfârşire!
Te-aştept până unde şi când/ în veci nu există departe! -
e timpul să stăm laolaltă,/ ca două cuvinte-ntr-o carte!...
Vino să-mi spui poezia/ aceasta înaltă, frumoasă! -
hai, sui lângă mine-n caleaşcă!/ - e timpul să mergem acasă!
