(!) pământul umplut cu sicrie/ abia mai răsuflă-n mişcare,
abia se mai ţine de steauă/ şi tot mai rahitic răsare (!)
(!) se-nvârte, inspiră nădejde,/ se-mpiedică, merge, expiră,
îi scârţâie timpul şi vremea/ şi ultima pasăre-liră (!)
(!) jucat la trufie, pământul/ abia mai aude, mai vede
cum n-are de-ales şi se pierde/ sub ură şi foame şi sete (!)
(!) stă-n sine cu morţii, nu poate/ să-i zvârle afară, mai are
o clipă să-şi urle pustiul/ etern: sunt nimic în mişcare (!)
(!) stă-n braţe cu viii, nu ştie/ că toţi toarnă fiere-n grădină,
toţi vor libertatea smintirii,/ nu vor dictatură divină (!)
(!) pământul umplut cu sicrie/ abia mai răsuflă-n mişcare –
îndreaptă-l, sărută-l şi iartă-l/...te rog, dumnezeule mare (!)
