Dacă visez un zarzăr înflorit/ la geamul tău dinspre nădăjduire,/ sufletul meu dă-n muguri şi în rod/ şi-n dor cu paşti şi lacrimă de mire!
Dă-n vindecare timpul meu urât/ şi lapidat de ură cu blesteme,/ şi-ncep s-aud cum aşteptarea ta/ s-a terminat... şi-i gata să mă cheme!
Dacă visez un zarzăr înflorit/ la geamul tău dinspre deşertăciune,/ mi se răceşte sângele, mă sting/ încet-încet, cum soarele apune!
Şi-ascult şi văd că-i ultimul apus,/ regretul meu dintâi... şi prima plată/ pentru lumina despre care ştiu/ că n-o să mai răsară niciodată!
Şi dac-ascult şi văd şi-nvăţ şi cred/ că în alt fel nicicând nu se mai poate,/ am să visez un zarzăr înflorit/ la geamul tău dinspre eternitate!
