NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

(!) i-am trimis o scrisoare de dragoste şi respect şi mi-a răspuns că nu poate, fiindcă e bolnavă şi trebuie să se îndrepte mai întâi, după care va veni la mine cu toate, fără să mai întârzie şi fără să mai aştepte, să-mi fie de bun augur, ca o carte…

Se făcea că era o dată ca nici o dată - o dată să-mi fie de cald şi de frig, de frică şi de curaj, de luni şi de duminică, de dor şi de alinare, de fără de care nu se poate, de târziu şi de mintenaş! Şi se mai…

(!) şi m-ai strigat de peste dealul mic şi m-ai strigat de peste dealul mare şi n-am răspuns - eu nu puteam să strig, eram năuc şi mut de întristare (!) (!) eram un fel de mărmurit în timp, eram un fel de mărmurit în vreme - sfânt fără portofoliu,…

Troleibuze nou-nouţe:/ stai şi mergi ca pe ouţe când auzi o maimuţică/ la cutie puţintică, turuind la lucruşorul/ digital... cu binişorul îi şopteşti: domnişorică,/ fii atentă o ţârică, de ce dai din guşuliţă,/ parcă eşti în crâşmuliţă, parc-ai fi vreo uşurică.../ şi mă calci pe ziulică? Mai în spate, pe-o…

(!) din trecut în prezent, din prezent în trecut, eu vă gândesc şi vă admir şi vă aud cum treceţi clar şi fără frică prin secundă şi (n)-aveţi grijă că-ntâmplarea ne/fecundă de-a fi aici şi-acum e-un vis (ne)cruţător al celui care-i numitor/numărător într-o lumină lungă/scurtă şi iscoadă gata oricând să…

(!) înaltă şi adâncă doamnă, să ştii că eu nu te aştept – suntem atâta de aproape încât parcă suntem născuţi n-aceeaşi clipă şi n-acelaşi loc ne/ceresc, ne/bun, ne/drept, într-un atunci şi-ntr-un acolo, când-unde nu-mi, când-unde nu-ţi trecea prin suflet şi prin gând această-mpreunare vie şi moartă-ntr-un mereu acum –…

Vino încet! vino încet!.../ În mărul dinspre Nazareth, mugurii stau în Sinea lor/ şi te aşteaptă până vor vedea tulburători că vii,/ ş-or da-n Florii, ş-or da-n Florii! Ş-or da-n Florii şi-n frunze-or da/ din ochii lor în Calea ta cel gând (mereu acelaşi gând)/ precum în Cer şi pe…

secanta-risc fundamentală trece ca un sărut-secure prin oglinzi, e nemilos şi e atât de rece – iubita mea, la nimeni să nu-l vinzi îl cumpăr eu – eu nu mai cred în parce, toţi zeii mei degeaba au murit – oglinzile chiar dacă se vor sparge şi voi rămâne fără…

strâng vreascuri din râpa adâncă – o iapă cu mânz paşte bine – mă plimb de la stânga la dreapta... iar mânzul se uită la mine fac braţuri – le-aşez cu migală, să nu mă înţepe vreun spine – mă plimb de la dreapta la stânga... iar mânzul se uită…

(!) închid ferestre, ochi, sfărâm oglinzi, zic hocus-pocus...şi mă văd atuncea, între adânc şi nalt...şi-astfel aud: „acum sărută-ţi steaua şi fă-ţi crucea, acum aşează-ţi gândul pe curat şi sufletul aşterne-l pe tipsie, acum ascultă-ţi inima şi dă-i să-ţi poarte trupul până-n veşnicie” (!) (!) deschid ferestre, ochi, repar oglinzi, zvârl…

Cunosc o femeie-iuşcă/ – are cam treizeci de kile bruto, cu tot cu salariul/ minim pe economie... şi, dacă-i dau jos daraua/ şi venitul de pe lună, se topeşte şi dispare/ ca-ntr-o scumpă alchimie!E-o scumpete...e o lungă/ pe divanul meu culcată, e o naltă când stă-n capul/ oaselor, la tine-n…

Las timpul singur şi mă duc să văd/ ce a rămas acolo, în uitare,/ pe-o margine de vis, departe, hăt.../ mâhnirea-ncepe să se înfăşoare pe naivitatea sufletului meu,/ iar trupul mi se-nchină şi se-nclină când văd cât e de singur Dumnezeu,/ parcă Vecia lui ar fi de vină! Îngenunchez nedumirit…