Deseară te-aştept în ogradă,/ pe prispa din pleavă şi clisă, te-aştept cu dulceaţă amară,/ te-aştept cu psaltirea deschisă! Am numai o vorbă...o vorbă/ adâncă şi naltă şi dreaptă şi scurtă şi clară şi simplă/ şi (s)pusă taman lângă faptă! Hai, intră-n ogradă...că-i sară/ cu greieri şi lună, cu toată tăcerea de-atuncea...nu-ţi pare/ că nu s-a-ntâmplat niciodată? Nu-ţi pare că totu-i ca-n carte?/ nu-ţi pare că vorba e goală? că timpul şi spaţiul ...

Care mai de care semidoct se străduieşte (din toate răsputerile şi încheieturile neamului său prost) să dea Moldova drept exemplu negativ la toate capitolele existenţei unuia dintre cele mai frumoase Plaiuri din Lume! Care mai de care ameţit şi afumat al contemporaneităţii pune Moldova la coada cozii Naţionale şi o aşează în cele mai murdare catastife şi clasoare politice, economice, morale! Care mai de care dintre vremelnicii aleşi/cocoţaţi pe Capra subnutrită a Istoriei s ...

Treci prin lume drept simandicoasă şi te uiţi (de sus) la fiecare... dar, de fapt, eşti o marghioală seacă, sclifosită şi leorbăitoare!   Abia-ncapi în pielea-ţi sclipicioasă şi te mişti subtil, ca o statuie a ispitei cu arome false, preparate într-o ţeastă şuie!   Ai şi faci (de zor) farafastâcuri, vrei toată suflarea să te-admire cum îţi dai în bobi, în cărţi şi-n petic sub greţoasa ta sulemenire!   Dai din toate şi (te)-ndemni cu toate într-o psihedelică ...

Până la El, până Acolo... (până la Început, adicătelea)... nu-i chiar aşa de departe! Chiar se vede tocmai de Aici! Şi se vede foarte bine! Se vede în toate mişcările şi în toate plimbările şi în toate amănuntele sale! I se aud şi i se văd lacrămile! I se aud şi i se văd paşii! Se aude şi se vede îmbrăţişându-şi văzduhul şi duhul Alcătuirii sale! Da, i se aud şi i se văd rugăciunile şi rugăminţile către toţi aceia care trebuie musai să ajungă la El, d ...

ne uităm la moartea poeziei şi parcă suntem nişte păreri ale neputinţei, parcă suntem viitori înmormântaţi de ieri suntem osândiţi la libertatea şi la nenorocul de a fi nişte mari şi mici marionete, cabotini de noapte şi de zi ţafandachi ai feeriei false printre ticăloşi de soi şi rang, huruim idei nevertebrate şi nutrim ambiţii de bigbang nu ne doare nici în pălărie, nici în alte locuri din sistem, ne uităm la moartea poeziei... doar aşa-ndemnare mai avem       ...

Nu-mi pot scoate livada din minte!/ şi nici de pe deal n-o pot scoate!/ e cea mai deşteaptă şi frumoasă şi încăpăţânată dintre toate!// Şi nu pot smulge livada din fotografie,/ n-o pot da afară din dicţionare,/ n-o pot şterge din cărţi, din suflet şi din memorii,/ din greşeală sau din întâmplare!// Ceasta-i livada în care am intrat şi n-am mai ieşit Niciodată,/ chiar dacă-s departe de ea, foarte-foarte departe de ea!/ Ceasta-i livada despre care se spune că-i Mama tu ...

Îmi stă fireşte în bocancii mei, în pielea mea şi-n locul meu de bază, nu zic nici aoleu, nici alelei, sunt pur şi simplu anonim de vază! Merg pe alături mult... chiar înconjur desfăşurarea zilei, gunoioasă, pipăi adâncul nopţii pe contur şi luna pe tăcere şi pe rază! Nu am nimica-n plus... dar mă feresc din pricina chezaşilor la greaţă, trec pe sub zebră... şi regret şi ştiu că nesimţirea nu se mai dezvaţă! Ce măscărie-n toi şi-n valvârtej îmi scurmă dr ...

Mai am vro câţiva paşi până ajung unde începe cercul înc-o dată şi unde totul stă-ntr-un absolut nici alb, nici negru, fără nici o pată! Unde nimic nu are înapoi, unde nimic nu are înainte şi-unde nu ştiu că (n)-are rost să ştiu măcar aceste câteva cuvinte! Mai am un pas, şi nici măcar un pas, şi mă primeşte înc-o încercare de-a suferi şi de a fi convins că niciodată sufletul nu moare! Iată, se-ntâmplă, gata, (m)-am ajuns: aici e-acolo şi acum e-atuncea... ...

Oare tu vezi ce văd eu? oare tu auzi ce aud eu?.../ [Ca să vedem şi să auzim la fel, în acelaşi spaţiu şi în acelaşi timp, ştii că avem poruncă şi dezlegare de la Dumnezeu!?/ ştii că nu oricui îi este dat să poată intra în rezonanţă cu o vioară,/ cu o apă, cu-n pai de grâu, cu o pasăre des-cântătoare!?/ ştii că nu oricine poate fi martor al iubirii-tămăduirii (dar şi al deşertăciunii) când acestea se adună şi se hotărăsc şi pogoară/ printre noi? şi cân ...

În fiecare zi şi-n fiecare noapte.../ (care-i cea mai neagră zi/ şi cea mai neagră noapte/ dintre toate zilele şi dintre toate nopţile ultimilor (noştri) două mii de ani).../ se întâmplă Moartea Poeziei!/ această Frumuseţe fără contur,/ această Delicateţe fără margini,/ această Mireasă a Inefabilului/ nu cere nici o milă,/ nu cere nici o clemenţă,/ nu se ia la sfadă cu Veşnicia,/ cu flămânzii şi însetaţii de Veşnicie!/ este cea mai supusă dintre toate condamnate ...