beladonă şi mireasă/ tuturor şi nimănui de la toamnă până-n toamnă/ cer azil cuvântului   dinspre pace înspre pace/ umbra glonţului se plimbă am şi nai şi am şi fluier/ şi-s moldo-român de limbă   ţi se spune mătrăgună/ dai de inimă şi sânge te mai cere câte-un rege/ vreo regină te mai plânge   apa se îndoaie-n patru/ între noi rămâne vorba ţi se uscă rădăcina/ mie-mi tremură moldova   scoate-ţi doliul beladonă/ a-nviat poetul iar câte-o sapă te mai ...

Demult...(cam pe vremea şi cam pe timpul când şcoala era şcoală, părinţii erau părinţi, munca era muncă, respectul era respect, candoarea era candoare, aurul era aur şi tinicheaua era tinichea...şi când nu se făcea nici o abatere de la toate acestea...şi când funcţiona ruşinea şi stâlpul mârşăviei...şi când nimeni nu călca pe zăbranicul omului sărac, dar nici în bătătura omului înstărit)...în celebra şi în mica haltă Docăneasa...(astăzi, o ruină a deveniri ...

Dacă nu-mi spui, nu mă gândesc să te oblig nici să mă ierţi cu lumânare şi covrig, nici să te rog nu îndrăznesc din paradisul pământesc să-mi dai otravă sau nectar...nimic...nimic!   Şi, dacă spui, nu mă gândesc să nu aud cât alb durează-n miază/nord şi miază/sud, câte iubiri, câte candori se pierd cu zile printre mori de vânt, de gheaţă, de tot ce-i (ne)cunoscut!   Dacă se-ntâmplă chiar aşa, din când în când, să-(ţi) cadă cerul amăgirii pe pământ, ...

Doamna ieşeancă Maria M. Mătrăgună locuieşte în Galaţi, pe strada lui Mihai Eminescu. Are vro douăzeci de ani de când s-a mutat definitiv în partea de Jos a Moldovei de Sus. S-a mutat singură...fiindcă n-are pe nimeni! Soţul său a murit de inimă rea când a văzut cu câtă cruzime şi îngâmfare „patriotică” a fost asasinat cuplul Elena şi Nicolae Ceauşescu, iar copiii, Ioana şi Ion, au plecat în ţări mai străine decât România, să scape de batjocura aşa-zişilor ...

Înaintez prea greu şi prea încet... (nimeni nu vrea să-mi zică şi să-mi vâre în cap ideea trenului pierdut)... parc-am ajuns cu viaţa pe târâre!   Mă simt şah mat şi-n plus şi-n dezacord şi-n contrasens cu drumul şi tictacul când văd că se codeşte şi nu vrea să se aţină-n calea mea nici dracul!   Nu vrea să vadă cum îşi bate joc (un demiurg) de starea mea, cum doare cest greu şi lung şi mult şi inutil şi trist de/mers în ceastă-naintare!   I-aş mulţumi ...

Da...nu a fost nici o eroare de diagnoză, nici o păcăleală medicală, nici o glumă a vrunui mărunt la suflet şi gând: femeia din ultimele ziare, Clementina Bizara, avea inimă de piatră...din marmoră neagră, adică! Desigur, s-au crucit medicii şi criminaliştii, s-au crucit toţi locuitorii de pe stradela Plantelor, s-au crucit până şi ateii şi fariseii şi prietenii şi duşmanii văduvei Albe, deopotrivă! Şi, ca să fie toată lumea pe deplin consternată, un consiliu sanita ...

Da... nu există scăpare dintr-această fiertură de plante stupefiante, parcă toate plantele adunate de pe stradela cu acelaşi nume şi a/mestecate în Ritual! Magia pusă la cale şi declanşată de Bizara Clementina începe să clarifice, să lumineze, să dumirească! La fel de misterioase efecte sonore şi vizuale se amplifică şi se multiplică într-un ritm halucinant! Şi, peste toate ceste realităţi fantastice, vocea parcă de ventriloc a frumoasei sirene, gazda mea năucitoare, � ...

chiar încă-i dreaptă singura părere disimulată oblic în de-ajuns pentru nimic şi tot în laolaltă şi-n hăt străfundul sinelui ascuns doar ea-i în orice loc monovalentă şi limpede-ntr-un timp zerovalent împrăştiat în gol şi plin zadarnic n-acelaşi mod continuu prezent ceastă părere poate fi maria numai maria unde când şi cum se-ntâmplă iar şi iar destăinuirea unui abstract într-un concret antum o singură părere înclinată în universul perpendicular mai poate sp ...

ai cheltuit cu mine o avere era să-ţi dai şi viaţa pentru mine dar te-ai oprit (la timp) când ai văzut ce fel de oarecare/oarecine îmi stă-n putinţă şi îţi stă în cale şi-şi etalează inima de piatră pe foc şi pe văzduh şi pe pământ... nici câinii n-o mănâncă şi n-o latră! ai cheltuit cu mine o avere era să-ţi dai şi moartea pentru mine dar te-ai oprit (la timp) când ai văzut că nu am lăcrămare şi ruşine că sunt imun la otrăviri cu cele mai fine ascuţi� ...

La urma urmei şi la coada cozii şi la capătul capătului, oare ce caută Bizara mea Clementina la uşa odăii mele de chiriaş, acum, în toiul nopţii? Ce, e ceva atât de urgent încât nu poate să aştepte până dimineaţă? Şi nici nu articulează măcar o silabă! Nu-mi porunceşte măcar să-i fac loc să intre! Ori să mă strecor pe lângă ea şi să fug oriunde, numai aici să nu mai stau, pe stradela asta misterioasă, din spatele Maternităţii! Stă şi zâmbeşte! Nu mişcă ...