Din Rapsodia Românească/ foarte puţin a mai rămas... (nişte slinoşi de peste hartă/ i-au azvârlit grohăituri pe lung, pe lat, pe frumuseţe,/ pe ochi, pe frunte, pe grumaz)... nu mai auzi nici nai, nici fluier.../ plăteşti cu viaţa şi înduri zoo-urlări ţicnito-forme/ prin schizoizi cu timbru dur, grave răcniri demo-tălâmbe/ prin guri spurcate şi-anverguri cât să dărâme toată Ţara/ cu Suflet sterp şi Cap mahmur, cu hoţi şi cu mânjiţi pe Capră,/ cu şmecheri şi car ...

Şterge-ţi trecutul, fugi de viitor, ieşi din prezent, stai totdeauna lângă, azvârle ceasul, fii atemporal... secunda-i fiara care te mănâncă! Te sfarmă şi te-nghite pas cu pas, vorace, ticăloasă şi urâtă, contagioasă, crudă, fără leac, spăimoasă-n stare (cinic) să (te) râdă! Ispititoare-n cest făţarnic joc de-a viaţa şi de-a moartea, se alintă protocolar, se gudură lasciv, îţi face semne dulci din/spre oglindă şi-ţi răsuceşte mintea până când îi pici ...

Ce mai tura-vura! nu-s în stare să salvez rochia din ziarul de ieri, din ziarul de  alaltăieri, din toate ziarele din lume! mai bine mă grăbesc să văd trenul şi să renunţ la gândul că, odată şi odată, am să văd rochia umplută cu Ea! sigur că da! alerg! alergăm! abia mă ţin după zmeul sprinten şi antrenat şi naiv şi obişnuit cu fuga după Făt-frumos şi retur! alergăm corect, frumos, gramatical, să nu ne împiedicăm, să nu ne belim nasurile, să nu ne stea inimile ...

Şi liniştea pogoară pe arcade, pe ziduri, pe ferestre, pe pilaştri... mă caută, s-apropie, mă strigă, poartă strai alb şi are ochi albaştri ca două cioburi tocmai de la cerul care s-a spart de tot, pe îndelete, de la un tunet negreşit, aseară, când a plouat de foame şi de sete! S-apropie întruna şi m-atinge, îi simt eternitatea, mă-mpresoară... şi înţeleg şi cred că sunt al ei, pe dinăuntru şi pe dinafară, pe unde n-a trecut n-atâta viaţă fiindc-a fost continu ...

scriu cu cretă pe zăpadă/ rugăminte către sfântul tot văzduhul se-nfioară/ şi îmi spulberă cuvântul   şi mi-l duce hăt departe/ unde nimeni nu ascultă şi-mi rămâne rugămintea/ pururea necunoscută   şi cu varga pe ţărână/ scriu aceeaşi rugăminte şi o ia şi-o duce vântul/ unde nu mai sunt cuvinte   scriu cu sete pe oglinda/ apei pururea-n mişcare şi-apoi ruga mi se-nalţă/ şi-mi întâmplă-nnourare   şi-apoi plouă şi iar plouă/ şi-apoi ninge şi iar ning ...

Dumnezeule, oare ce fel de mireasă şi-o fi lăsat/zvârlit rochia de nuntă în pădurea asta de lângă drumul care duce la şi aduce de la gară? Şi mă mir!Şi mă uit la rochie şi nu-mi vine să cred: o aşa rochie frumoasă şi fără de sfârşit, dar aşa de goală?! şi zmeul se uită şi crede la fel!...Oare cine-o fi adus-o şi a lăsat-o singură, în această pădure fără de sfârşit? zmeul zice că Ileana (Ileana aceea, nu aceasta!) e vinovată, că nu trebuia să lase mătas ...

Lângă drumul spre gară, pe partea stângă, locuieşte o pădure imensă. Unii cică această pădure stă toată ziua, nu face nimic, doarme şi sforăie de se aude tocmai din pădurea cealaltă, care locuieşte pe partea stângă, lângă drumul dinspre gară. Eu văd şi cred şi spun că nu-i adevărat. Pădurea face ghiocei, cei mai mulţi şi mai mari şi mai albi şi mai frumoşi şi mai blânzi şi mai negri şi mai ciudaţi ghiocei din lume. Din lumea mea, adică. Dar face şi cele m ...

Am să mă duc să bat la geam, chiar dacă n-ai lăsat nimic, nimic, nimic în urma ta... poate găsesc măcar o umbră de atunci, de când ceva, altă ceva, alt cineva...!... poate găsesc măcar ce-a mai rămas din cai după ce-au fost ÅŸi au plecat atâţia lupi ÅŸi corbi...ÅŸi, poate, în tot jurul părăsit, găsesc măcar nu/ mă/ uitare ÅŸi hurlupi, măcar ÅŸotronul scris frumos, pe sub salcâmi, printre oleandri, printre meri ÅŸi prepeleac...!... ÅŸtii când săream ÅŸi răsăream pânÄ ...

Unii oameni...[aşa li se spune în mod convenţional, însă cine ştie ce-or fi fiind în realitatea încă nedefinită (sau definită tot convenţional)]...exact nouăzeci şi nouă dintr-o sută, cred că există fericire! Cum se vede sigur, numai un om...[tot la fel i se spune şi lui, dar el nu crede nici dacă-l pici cu ceară, nici dacă-l pici cu leuca, nici dacă-l rogi frumos ori contondent, nici dacă încerci să-l convingi cu argumente materialiste sau idealiste, nici dacă-(i) adu ...

a plecat fără să zică/ dacă vrea dacă nu vrea dacă ştie dacă poate/ vro ceva sau altceva cred că n-are ce să ştie/ ce să poată şi să facă într-o lume năzuroasă/ delirantă şi buimacă   şi acuma-i unde este/ locul ei (ne)cunoscut şi ar vrea să se întoarcă/ dar nu are început nici sfârşit nici alinare/ are doar (ne)norocire de a zice că (nu) vede/ dacă-i o în(de)plinire   stă pe margine şi tace/ şi refuză orice-ar zice careva că-i mai râvnită/ chiar decât ...