Sunt profesor de limba engleză la Colegiul Naţional Vasile Alecsandri. Şi ce dacă sunt profesor de limba engleză la CNVA? Ce, nu mai sunt şi alţi profesori de limba engleză în Oraşul acesta, în Ţara aceasta...în această Patrie doldora de patriotarzi, lichele şi ghiorlani?...Sigur că da! Mai sunt! Şi cred că-s şi mai buni decât mine, şi mai civilizaţi decât mine...dar nici unul nu cred c-a avut/trăit revelaţia pe care am avut-o şi am trăit-o eu, nu de multă vreme, în ...

Moto: "Părinţii mei pregătesc fluturi pentru vara viitoare./ Amintirile mătură în spatele frontului./ Privesc prin lunetă fotografia iubitei./ Prin gardul de sârmă ghimpată/ trece un greier haşurat cu şenile.// Mâna pierdută se lipeşte de timp./ Tranşeele se umplu cu porumbei şi scrisori./ La atac...urlă caporalul care doarme lângă mine./ Du-te acasă...strigă sergentul care murise de ieri" (Iolanda Cremene)   E gata războiul...soldaţii sunt gata să plece (cu toţii) apr ...

Uite o rochie de stambă pe stradă... (e singură, şi tristă, şi înspre gară)... şi o ajung, şi ne oprim, şi o întreb: unde ţi-i trupul de odinioară? cel cu glezne arse de soare şi geruri? cel cu mâinile (a)sfinţite de pământ? cel cu ochii de grâu crud şi cicoare? cel care m-a dat drept merinde lui "sânt"? Spune-mi, uitato printre stăpâni şi slugi: pe cine aştepţi? oare unde te duci?   Văd că eşti sătulă de singurătate şi de (ne)răbdare, cum sunt şi eu... dacă ...

Sigur că da!...Ritmul drăcesc al charlestonului mă convinge să dansatorul singur de la 403 îşi repară o suferinţă, îşi drege o rană sufletească. Şi nu se opreşte. Numai o fracţiune de secundă se opreşte. Şi se azvârle în hard-rock. Am senzaţia netă că se cutremură clădirea hotelului, că am să ajung la parter într-o clipă. Însă harnicul meu dansator nu reuşeşte nici cu acest ritm să acopere zgomotul ca de bombardament din restaurantul cu dezmăţ şi fasoleală ...

La cinci post meridian începe balamucul în restaurantul hotelului. Adică evenimentul, cum îi spun cei care sar şi chiuie ca nişte săriţi de pe fix: un fel de nuntă cu ţicniţi, un fel de aniversare cu cretini şi mârlani, un fel de hărmălaie cu specific gălăţean, un fel de aiureală tolerată de autorităţi, un fel de bălăbăneală şi bălăngănire fără rost şi fără sfârşit. Bineînţeles, nu-mi pot permite să dau desenele mai tare, în slaba nădejde că pot acoperi ...

Când am vrut să-l tai, salcâmul/ s-a uitat, a plâns la mine şi l-am auzit cum cântă/ (din Adâncu-i) c-o vioară nevăzută şi nespusă/ încă-n viaţa mea năucă... şi-ncerca să-mi curgă-n suflet/ că nu-i pregătit să moară, şi mai are până-ncepe,/ şi mai are până-şi face spre Înalt ultima-i cruce,/ ş-apoi se dă jos din fire, şi din păsări, şi din floare,/ şi din lemnul său cel straşnic, unde-i stă vioara crudă,/ lungă, blândă şi subţire!   Când am vru ...

Sigur că da!...Sunt Vasile Centimetru. Şi, cum scrie ziarul de ieri, merg în documentare, mai ales la sfârşitul săptămânii, în hotelul Grandly. De fapt, "documentare"-i un fel de-a spune "distrare/saturare", scopul cazării mele aici fiind unul cât se poate de banal, deşi straniu în mintea înfierbântată a libidinoşilor de serviciu. Pur şi simplu, mă închid/izolez într-o cameră de hotel (timp de o zi şi o noapte) şi mă uit continuu la desene animate: Tom şi Jerry, Bugs Bu ...

Domnule colonel, sunt soldatul care nu răspunde la comanda "culcat"... fiindcă nu-mi place să dorm pe gunoaiele patriei pentru care mulţi sunt în stare să mănânce rahat!   Şi eu am mâncat cu apă rece când dumneavoastră eraţi caporal şi vă credeaţi expert în 7,62... dumneavoastră mâncaţi la popotă şi vă durea exact în Vârful Omului de noi!...   Noi...(cei de atunci şi de acum, împăcaţi cu toate cele rele şi bune ale destinului)... ne uităm (cu milă şi răbdare) ...

Vasile Centimetru-i cel mai bun prieten/cititor al poeziei mele din Sudul Moldovei de Nord. L-am cunoscut în Nordul Moldovei de Sud, când era singur-singurel în gara oraşului Iaşi, aşteptând trenul să-l aducă-n Galaţi, fără să ştie de ce şi pentru ce. Venea la întâmplare, în voia sorţii şi-n voia norocului, să-şi încerce o şansă, o singură şansă, pe care i-au dat-o nişte ursitoare urâte, fără scrupule, fără familie, fără milă şi fără calciu. Venea să se r ...

Universu-i pur şi simplu?!.../ Ce minciună gogonată şi ce fals în timp şi spaţiu:/ plec? ori stau? cobor? sau urc? dacă sufletul şi mintea/ celui(cestui) Demiurg sunt aşa, cum ale mele,/ după cum s-a spus o dată, prima dată, după chipul/ şi asemănarea lui... ce să-ncep a mai pricepe?/ ce să-ncep a da deoparte? ce să strâng din ceastă Viaţă?/ ce să pot din ceastă Moarte a urî, a şti, a crede?/...Nu cumva-i al Nimănui chiar şi Demiurgul? oare.../ (din ce-i râs, ori pl ...