Şi iacătă ce vedem că scrie moş Mutelcă pe Tabla Memoriei sale, parcă direct din Memoria Tablei izvorând aceste câteva simple cuvinte: „şi creşte Trecutul, şi creşte!/ vedem Viitorul scăzând!/ poeţii încap într-o Clipă.../ şi-s singuri, şi mor pe Cuvânt!// şi creşte Uitarea, şi creşte/ la umbra dormirilor noastre/ departe de Litera celor/ plecaţi printre Stele sihastre!// şi creşte Misterul, şi creşte/ mai mult decât poate cuprinde/ Secunda cu Suflete nalte,/ cu ...

când mă văd, păsările se adună şi intră în zbor şi pleacă departe de gândurile şi intenţiile mele – nu ştiu de unde au aflat că sunt condamnat să port în spinare un cer apăsător şi fără stele fiindcă am întrerupt o mie şi unu de cântece – cu praştia blestemată a copilăriei le-am întrerupt când credeam că sunt cel mai viteaz şi voinic, dar cel mai prost din cei de asupra şi dedesubt !!!   când mă văd, păsările se scad şi ies din cântece şi intră ...

Da...ciocănesc uşa! Neaşteptat de repede, uşa este descuiată şi deschisă! Ce văd şi ce aud reprezintă dimensiunile unui „show” dantesc! Totul huruie de manele! Totu-i năclăit în fum de ţigară, de carne prăjită-n exces, aburi de alcool ieftin şi mult! Trei haidamaci şi-o balabustă se apropie de jurul meu imediat! Părul mi se-ndeseşte brusc şi mi se face din aia...punct ro! Toţi duhnesc apoplectic! Toţi au suprafeţele buhăite de băutură şi „mulţumire”, de „ ...

tu nu te joci de-a dumnezeu,/ nici el de-a tine nu se joacă   el te-a trimis în calea mea/ să-mi fii în/credere şi dragă, el m-a trimis în calea ta/ să-ţi fiu povară şi osândă fiindcă n-ai ştiut că sunt/ nemuritorul de la pândă, că sunt un fel de n-aş fi fost/ aici şi-acum şi niciodată, însă preabunul dumnezeu/ mă linişteşte şi-mi arată un singur gând şi-un singur drum/ – acela ducător spre tine şi spre sfârşitul cestui joc/ umplut cu veşnicii puţine   ...

Sigur că da! BARBARIA funcţionează ireproşabil, în numele şi în prenumele şi în „satisfacţia” tuturor imbecililor ucigători de Sănătate!! Senzaţia de Groază se accelerează şi parcă vrea să nu se mai termine! 2020 întârzie! Are dreptate să se lase aşteptat! La ce să se grăbească? Ce să vadă şi să audă-n astă monstruozitate şi-n astă desfăşurare a stupidităţii?... Sigur că da! Trebuie să fii controlat în mod foarte „serios” de Morbul Nesimţirii, de ...

ce ŞOPOTE umblă n-adâncuri/ - trimise de când şi de unde nu ştie sau ştie-nsetatul - / de APĂ cu viaţă şi moarte: e DAT şi miracol şi milă,/ dar nu se cunosc amănunte - n-adânc nu există aproape,/ n-adânc nu există departe!!! n-adâncul de jos, bunăoară.../ n-adâncul de sus, bunăoară - totuna-i şi fără de capăt,/ totuna-i şi nu se amână - e-o curgere fără-nceputuri,/ e-un fel de-năuntru n-afară, e-un fel de afară-năuntru/ această ÎNALTĂ FÂNTÂNĂ!!! ce Ş ...

Cum scriam în rubrica/ ziarul de ieri... suntem în apartamentul lui Ion Mutelcă, pe Scara Oschi, la etajul 3: subsemnatul, Costică Prăpăd şi Vasile Cherpedin! Dar şi un peruş, vai de penele şi de soarta lui! După ce că-i condamnat să stea toată viaţa în colivie, mai suportă şi Teroarea petardelor/ pocnitoarelor folosite de imbecili pentru ca să se „distreze” la sfârşit de an, pentru ca să întâmpine şi să primească Panarama numită Revelion! Cum scriam, numărul ces ...

SUNT ACASĂ, murmur doina (de)săvârşirii şi mă pregătesc de plecare - dau dezlegare la toate cele, nimic nu mă mai interesează, de nimic nu-mi mai pasă - şi mă îmblu de colo-colo, cu mâinile în buzunare!!! SUNT ACASĂ, fluier a victorie împotriva (ne)răbdării, şi a în(destul)are - nimic nu mă mai interesează, de nimic nu-mi mai pasă - sunt sigur de toate, nimic nu mi se mai pare!!! SE APROPIE CLIPA, sună ceasul, opresc timpul, mă apropii de plecare - nimic nu mă mai inte ...

După aproape o ziuă şi o noapte dimpreună şi sub teroarea pernicioasei noastre "civilizaţii" actuale, tuspatru hotărâm o despărţire de "documentare" până pe 31 Decembrie 2019, când ne vom întâlni pentru analizare şi măsuri în apartamentul octogenarului Ion Mutelcă!... Sigur că da! Iată-ne, aşadar, în dimineaţa ultimei zile din an, pe strada Frunzei, în proximitatea blocului cu Scara Richter, Scara Mercalli şi Scara Oschi, unde am fost şi în urmă cu mai bine de juma d ...

Chiar dacă totdeauna am plâns cu lacrimi false ori cu lacrimi adevărate, eu atât pot striga până la Infinit: mi-i dor de MAMA - singura Lege din Cetate! Chiar dacă totdeauna m-am ţinut de cuvânt ori nu m-am ţinut de cuvânt, eu atât mărturisesc şi în Rai şi în Iad: mi-i dor de MAMA - singura Lege de pe Pământ! Chiar dacă Amintirile din Copilărie ar fi rămas ori s-ar fi şters, eu atât pot răspunde la orice întrebare: mi-i dor de MAMA - singura Lege din Univers! Chiar dac� ...