În vara anului ăsta, mai mult ca în foarte mulţi ani, grâul s-a făcut foarte înalt şi foarte mare în spic şi în bob. A dat Domnul să fie şi pâine şi paie. A plouat, adică. Aşa zicem şi credem noi: că Cel de Sus organizează şi dirijează ploile! şi tot El, de multe ori, se face că plouă! şi, bineînţeles, tot rezistentul şi bătrânul Tată, dacă vrea, ne frige o secetă corespunzătoare sufletelor noastre din ce în ce mai pietroase, de mâncăm troscot şi căpriţă ...

Chiar urgent, vreau să aflu de ce nu-mi răspunzi la scrisoarea mea despre bătrânul Santiago,  pescarul lui Hemingway! să nu-mi spui că duci lipsă de timp! să nu te plângi că n-ai vreme să-mi scrii două rânduri şi să-mi arăţi, astfel, dacă-ţi place să crezi sau dacă chiar crezi că acest personaj fabulos (nu) este una dintre creaţiile fundamentale ale minţii şi sufletului omenesc!... Ai citit şi ai văzut cât timp şi câtă vreme a avut acest pescar, nu? să nu zic ...

Nu ţi-am răspuns la scrisoarea pe care am primit-o în ziua de naştere a Maicii Domnului, fiindcă m-au copleşit corvezile de toamnă. Abia am dovedit să strâng roadele de pe câmp şi din grădină. Şi doar ştii că sunt singură, că soţul meu a murit de supărare, că toţi copiii s-au împrăştiat pe roza vânturilor să-şi adune parale pentru fasoleală şi lux, că ibovnic nu pot să-mi fac! fiindcă ăştia sunt moderni, fac alergie la scos sfeclă şi la cărat varză, nu supo ...

De multe ori, o oprire într-un loc ştiut, dar prin care nu mi-au călcat picioarele niciodată, înseamnă şansa şi posibilitatea de a cerceta căprioara din interiorul căprioarei. Înseamnă posibilitatea de a urmări libelule călare pe calul popii, de a urmări calul popii călare pe libelule. Dar, cel mai mult şi mai mult, înseamnă atingerea imaginilor desenate pe aerul populat cu persoane şi personaje ale copilăriei şi ale basmelor din totdeauna!... Iată, mă ia de suflet şi m� ...

Din ce în ce mai sărac şi mai greu, din ce în ce mai fără de calciu şi fără de perspective, abia se mai ţine pe picioare, abia mai reuşeşte, cu chiu-cu vai, să nu cadă şi să nu-şi rupă gâtul, să nu-i stea inima de care avem atâta şi atâta trebuinţă. Totuşi, mai are o ţâră de noroc: galben ca lămâia şi putregăios ca străsalcia de la străfântâna lui străbunicul, Majestatea Sa se sprijină de aer şi, cu glasul din ce în ce mai stins, strigă după ajutor în ...

Nici nu se putea altfel. Târtanii din rubrica de ieri, care au împuţit (cu prezenţa şi cu manelele şi cu grătarele) un oraş întreg din Olanda, nu au făcut mulţi purici în ţara cu lalele. De-abia au aşteptat, sărmanii de ei, să se întoarcă în Galaţi şi să pună... de-un grătar! Fiindcă o reîntâlnire şi o reîntregire a familiilor trebuie să se desfăşoare/înfăşoare cu surle şi trâmbiţe, cu sindrofii demne de Cartea Recordurilor, nu aşa, ca la oamenii normali, c ...

Foarte mulţi români se duc să muncească (pe) pământuri străine. Unii şi-au  dezvoltat firme prospere, muncesc din zori până-n seară, târziu. Muncesc şi în vreme de noapte, dacă este nevoie de priceperea lor în nu ştiu care domeniu. Alţii, care or fi crezut că patriile europene sunt făcătoare de minuni, învăţaţi să tândălească toată ziulica, să umble afumaţi, alandala, se apucă de furat, de violat, de cerşit, de tâlhărit, de tot felul de găinării, potlog ...

Aproape de poartă, aud viţa de vie trosnind în soba de afară. O zăresc pe bunica mestecând mămăliga. Ce mămăligă din păpuşoi albi! Îţi vine s-o mănânci goală, nu alta! Laptele-i stat din fiert. Ce lapte bun face vaca păscută de mine! Îţi vine să-l bei gol, nu jucărie! Sar scântei din foc. Bunica se uită la ele şi zice că s-ar putea să apară niscaiva musafiri, că tare de mult nu i-a mai trecut cineva peste prag!... Intrăm în ogradă. Întunericul e aproape gata ş ...

Sigur că da! mă văd în lacrimile boilor! pentru că, nu-i aşa, şi boii plâng, din când în când, nu?... (şi, gândindu-se la cât de mari şi blânzi sunt ochii acestor animale fundamentale, ce scormonitor/tragic scrie Marin Sorescu, mai târziu: "auzi cum plânge boul acela?!")... Sigur că da! mă văd şi mă admir în lacrimile boilor! mă văd şi mă admir cum strâng volbură şi hlujani verzi, tăiaţi pentru rărit! cum strâng mohor şi susai să dăm, când ajungem, la cele ...

Trei fete şi un băiat prăşesc de sfârâie pământul zbicit, dar destul de umed sub crustă. Băiatul prăşeşte mai încet şi mai stângaci, că-i mărunţel. Însă fetele sunt harnice, trebuie să fie harnice. Fiindcă, altfel, iau chelfăneală şi muştruluială, iau pasul şi lovitura de la bunica Maria, mama lor văduvă şi demnă până la sfârşit. Nu prăşesc alandala. Măsoară, din ochi, câte o postaţă, o duc până la capătul stabilit...şi tot aşa. Deoarece ţărâna ...