Adresa definitivă: Sola Z-8, Parcela 6, Rândul 9, Locul 26
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala de Sud/Est, poetul Simon Ajarescu, alias Dumitru Lefter, s-a oprit din viaţă pe data de 7 Iunie, în "Căminul Spital" din Strada Domnească. Nişte neamuri l-au luat şi l-au băgat în pământul Cimitirului "Sfântul Lazăr", în Zona de Urgenţă, adică a celor care nu şi-au îngrijit veşnicia în timpul vieţii. Aceste nişte neamuri nu au anunţat pe nimeni dintre colegii de breaslă, nici măcar pe unul dintre ziariştii cotidianului "Viaţa liberă"...aşa, să nu plece repede şi singur pe ultimul drum. Însă, în ciuda acestor precauţii "de familie", am aflat unde şi de ce a încetat să mai scrie şi să mai vorbească şi să mai primească lumină în ochii lui, despre care îi plăcea să spună că perforează poezia cum fulgerul distanţa dintre tot şi nimic. Da, putem zice cu toată sinceritatea şi tristeţea că poetul Simon Ajarescu a trăit singur, a murit singur şi s-a dus singur lângă cei pe care i-a iubit, i-a invidiat, i-a acceptat sau nu: Ioanid Romanescu, Cezar Ivănescu, Ion Chiric, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Nichita Stănescu...Sigur că da, prieten foarte bun, dar şi adversar pe măsură, a debutat în anul 1969 cu "Biopoeme", carte prin care anunţa cititorul că drumurile poeziei sunt pavate cu neuroni, aparţin celor care ştiu şi pot să tulbure solstiţii, îndrăznesc să-şi "ascută" lira pe axa spirituală "15 Ianuarie-15 Iunie". Născut în 3 Martie 1936, acest poet prelucrător de limba română a ştiut să scoată/smulgă efecte tulburătoare prin această metodă specifică poeţilor "de cap". De la debut şi până la "Eminescu versus Eminescu", şi trecând prin "Sfidarea spirituală", Simon Ajarescu a crezut şi a convins că "fiecare avem câte-un Prunc Eminescu în braţe" şi că "un copil cu o floare al cărei pistil e o lumânare aprinsă,/ vine spre noi, curat ca un crin cu atmosferă de stea". Căutător înverşunat al dezacordurilor înalte şi al armoniilor adânci, avertizează că "nu orice copac din pădure este de abanos". Într-un stil distins şi rafinat, a mai publicat "Poemele Omului", "Adresa unei stele" şi "Metaîntâmplări". În toate cărţile sale găsim şi citim "greieri mentolaţi", "ciocârlii fascinante", dar şi tendinţe/modalităţi de cercetare/iscodire a eu-lui fizic şi poetic, deopotrivă: "Ceva-Cineva din mine îmi dă sentimentul-puseu/ că ţin (acuma) de-o supravieţuire,/ c-am supravieţuit.../ pe cont propriu?/ pe seama tuturora?/...unui dezastru.../ unei urgii...cu sediul în Paradis!"...
Veteran (şi) al Cenaclului "Noduri şi Semne", poetul Simon Ajarescu a murit singur şi foarte bolnav. Nu învinovăţim pe nimeni pentru soarta acestui om deosebit, ieşit din toate tiparele şi din toate tipicurile moderne, dar nu putem să nu ne aducem aminte de Barbu Nemţeanu: "Galaţi, oraş cumplit de negustori,/ la tine stă Poetul ca-n Sodoma!/ el seamănă cu trudă mândre flori,/ tu nu le poţi simţi, însă, aroma!"...
Pe această cale şi în acest fel, Uniunea Scriitorilor din România, dar şi prietenii şi adversarii săi din totdeauna înţeleg să-l păstreze în memoria colectivă şi să-l urmărească în memoriile pe care începe să şi le scrie în Marea-i Călătorie spre naşterea Cealaltă. Pentru că şi el s-a regăsit şi se regăseşte într-o magistrală/strofă a poetului Ioanid Romanescu: "Al dracului am fost, cu patimă în toate,/ greşind fundamental de-atâtea ori/ - şi totuşi printre fericiţi mă număr- / trăiască poezia şi marii visători!"... Dumnezeu să-l ierte!
