- Doi fraţi gemeni leiţi vorbesc foarte frumos şi mulţumesc fiecărui client care le trece pragul magazinului alimentar inaugurat/deschis nu de multă vreme pe strada Oltului, cam la trei respiraţii depărtare de biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, al cărei preot, parasimpaticul Mitică Luca din Bursucani, sfinţeşte zilnic şi fără ostenire aceste locuri, cum şi aceşti doi fraţi gemeni leiţi. De când s-a tăiat panglica şi până acum, numai din acest magazin cumpăr de-ale gurii şi de-ale anvergurii trupului meu hâţânat de civilizaţie şi dedat la mofturi alimentare. Sigur că da! iată, intru şi sunt salutat cu eleganţă de către amândoi! sau numai de unul, când e numai unul, dar niciodată nu ştiu care-i dintre ei, aşa de adâncă-i şi de înaltă-i asemănarea! sunt servit prompt, primesc orice explicaţie cer în legătură cu marfa comandată! şi, toate acestea, fără acreală, fără morgă, fără cuvinte dure ori seci, cum se întâmplă pe la nu ştiu care butic slinos şi prăpădit! desigur, sunt salutat şi la plecare, chiar condus cu privirea până la ieşire!...Sigur că da! a doua zi, intru din nou, şi iar îl găsesc pe nu ştiu care dintre ei, şi chiar îl întreb dacă-i el ori e celălalt, dacă el sau fratele lui mi-a vândut pâine şi peşte, ieri! omul zâmbeşte şi-mi spune care-i făptaşul, dar tot nu reuşesc să-i descifrez, să-i deosebesc, să pun ochii pe acesta şi să fiu convins că nu-i celălalt!...Sigur că da! nu mai zic de ordinea şi curăţenia din galantare, din rafturi, din aer, din toate unghiurile acestui magazin unde afli că mai există respect şi consideraţie, vorbe proaspete şi bune! nu mai zic nici de faptul că nu bâzâie nici o muscă prin acest spaţiu nici mare şi gol, dar nici mic şi aglomerat!...(cum am avut ne/fericita ocazie să văd într-o magherniţă cu alimente din zona Gheorghe Doja un gândac bătrân şi negru, mare şi plictisit, sătul şi lămurit, urcând agale pe un roată de caşcaval, apoi pe un calup de brânză, apoi pe un baton de salam...parcă făcea alpinism, nu alta!)...Sigur că da! iată, intru din nou, îi văd imediat, îi salut, îmi răspund!...amândoi sunt Istrate, însă iar nu reuşesc să ştiu care dintre ei e Victor şi care-i Nicolae!...Sigur că da! mai în glumă, mai în serios, aflu că şi dumnealor se mai încurcă între ei! de multe ori, când Victor îl strigă pe Nicolae, se poate instala ideea/ nedumerirea că Nicolae l-a strigat pe Victor! ori, mai abitir, când vorbesc unul cu altul, vine întrebarea/suspiciunea: nu cumva fiecare a vorbit cu însuşi?...Oricum ar fi, se înţeleg!...Doi în unu! Adică unu! Ce asemănare! D-aia merge treaba!
- Redactor Sef
