Dragi părinţi, cum ar fi ca, în dimineaţa în care vă aduceţi de mânuţă copilul la şcoală, la intrarea principală a instituţiei de învăţământ să vă aştepte însuşi directorul, pentru a vă saluta călduros şi pentru a vă mulţumi pentru implicarea dumneavoastră prin voluntariat activ. Se întâmplă la şcoala publică dintr-o suburbie a Londrei - cartierul Richmond, acolo unde învaţă fiica unei gălăţence despre care aţi mai putut citi în pagina de Diaspora a ziarului "Viaţa liberă".
Irina a plecat din Galaţi în anul 2000 şi din România în anul 2008, iar în prezent locuieşte cu familia într-o suburbie a Londrei şi este mama unei fetiţe care învaţă acum în clasa a III-a la şcoala primară şi a unui băieţel născut cu opt luni în urmă. În prezent, Irina este reprezentant al clasei - "classrep" - adică părinte în comitetul de părinţi pentru anul în curs, dar, după cum ne-a mărturisit, a început ca un observator curios, cu o mică teamă în suflet în a-şi testa propriile aptitudini.
Poate pentru că, după cum îşi aminteşte, nu ştia cum se învârt rotiţele sistemului englezesc, ori poate pentru că nu înţelegea unde se află graniţele implicării statului în finanţarea şi dotarea şcolilor sau poate pentru că nu cunoştea impactul asupra elevilor. Până când, într-o zi, Irina şi-a adunat toate forţele şi fricile, a negociat cu ele şi a hotărât să se alinieze cerinţelor comunităţii şcolare şi, pas cu pas, a intrat în lumea voluntariatului din cadrul şcolii. Mai ales că singura abilitate cerută presupunea doar calitatea de părinte interesat de viitorul copilului său.
Ce înseamnă voluntariat activ
După cum ne-a explicat Irina, părinţii se pot implica în moduri diferite în susţinerea şcolii unde învaţă copiii lor. De pildă, ea a început cu 24 de brioşe coapte cu drag şi decorate creativ, oferite lunar şcolii spre a fi vândute copiilor, la sfârşitul activităţilor şcolare săptămânale, contribuind astfel la strângerea sumelor de bani pentru instituţia de învăţământ. Sume importante se strâng, însă, de pe urma evenimentelor şi activităţilor organizate de către şcoală şi părinţi, toţi cei implicaţi fiind voluntari.
"Părinţii care nu doresc să fie voluntari sau cărora nu le permite timpul, în general, donează diferite lucruri necesare şcolii: jucării, cărţi, pachete de şerveţele pe timpul iernii, premii pentru tombolă şi multe altele. Unii chiar fac transfer bancar către şcoală cu suma dorită. Alte tipuri de voluntariat care se măsoară mai puţin în bani, dar care sunt esenţiale în administrarea şcolii şi dezvoltarea directă a copiilor, includ părinţi voluntari care citesc periodic cu copiii la şcoală, triază şi returnează lucrurile pierdute, ajută la funcţionarea eficientă a librăriei şcolii, la servitul meselor de prânz, la schimbatul copiilor când au lecţii de înot, şi tot aşa. Părinţii voluntari care lucrează direct cu copiii urmează un set de reguli stricte", spune Irina.
Reacţia directorului
"Şcoala funcţionează la potenţial maxim datorită implicării părinţilor. Şcoala nu poate da rezultate pe măsura aşteptărilor fără ajutorul lor, mesaj transmis în mod regulat părinţilor. Probabil că, drept mulţumire pentru ajutorul incomensurabil oferit de părinţi, directorul şcolii, dimineaţa, aşteaptă la intrarea principală şi saluta, unul câte unul, părinţii şi copiii care intră pe porţile şcolii. Este un semn de respect apreciat de toată lumea. Directorul astfel devine uman şi abordabil", ne-a povestit Irina. Şi nu e singurul gest frumos care arată implicarea directorului. La nivel micro, fiica Irinei (şi mulţi alţi elevi, cu siguranţă) a primit un certificat de excelenţă de la directorul şcolii pentru caligrafie impecabilă la un proiect, împreună cu oportunitatea de a păşi în biroul directorului şi a primi mulţumiri directe pentru efortul depus şi pentru contribuţia ei la ridicarea nivelului şcolii!
Părinţii decid destinaţia banilor
Din totalul activităţilor organizate prin implicarea voluntară a părinţilor şi a şcolii se pot strânge, într-un an, circa 60.000 de lire, bani cheltuiţi exclusiv pentru şcoală - care are aproximativ 700 de elevi, de la clasa zero până la clasa a şasea - cu o transparenţă totală faţă de părinţi şi de alte părţi implicate. Sumele strânse sunt folosite pentru a cumpăra echipamente moderne pentru şcoală: ecrane digitale, locuri de joacă în curte, grădini senzoriale, piscină mobilă încălzită… Irina a ţinut să spună că acesta este doar un exemplu care ilustrează un sistem de susţinere voluntară a şcolilor de stat din Marea Britanie şi nu înseamnă nicidecum că toate funcţionează în acelaşi mod.
Şi elevilor le pasă!
Elevii sunt foarte implicaţi şi ei. Anii mai mari (the juniors) ajută anii mai mici (the infants) la servitul mesei de prânz, la organizarea zilei sporturilor (aşa-numitul "sports day"). Tot ei au dreptul de a face parte din consiliul şcolii, unde reprezintă clasele, sunt vocea lor. Elevii, în general, au diferite responsabilităţi, pe care le duc cu mândrie la capăt. De exemplu, atunci când este vreo şedinţă organizată în cadrul şcolii, părinţii sunt întâmpinaţi de elevi zâmbitori, care dau indicaţii şi le arată încotro să meargă şi ce trebuie să facă.
"Educaţia copiilor mei nu se datorează numai statului!"
"Mă bucur că fac parte din acest sistem şi că pot oferi un ajutor cât de mic şcolii şi, implicit, elevilor, astfel simţind că educaţia copiilor mei se datorează în mare parte mie şi comunităţii din jur, nu numai statului. O astfel de reţetă funcţionează nu numai pentru beneficiul şcolii şi elevilor ei, dar şi reuneşte oamenii, îi ajută să socializeze şi îi educă în spirit civic", ne-a mărturisit Irina.
