Evaluaţi acest articol
(6 voturi)
1 comentariu

„Pentru mine, izolarea este şi o perioadă a regăsirii. Am timp să fac ceea ce nu am avut cum să fac până acum, lucruri la care mă gândisem, dar pentru care nu am găsit timp. Acum, am avut şansa să recuperez, şi asta m-a liniştit. În acelaşi timp, mai e ceva care se acumulează în izolare: dorul de scenă! Iar acest dor se accentuează odată cu trecerea timpului”, mărturiseşte unul dintre gălăţenii care au uimit lumea, celebrul violonist Remus Azoiţei, într-un interviu acordat on-line Institutului Cultural Român din Londra.

Sub numele „I soul a t i o n: What are the artists doing/feeling/thinking in these adverse times?”, Institutul Cultural Român din Londra desfășoară o serie de interviuri zilnice, difuzate live pe Facebook, cu personalităţi recunoscute în întreaga lume pentru minunata lor muncă în muzică, film, teatru, literatură sau arte vizuale, întrebându-i ce fac, ce simt, ce gândesc în această perioadă în care teatrele și sălile de concerte, centrele de artă și bibliotecile sunt goale și tăcute. Printre protagoniştii interviurilor (https://web.facebook.com/127681340609615/videos/2530601943880723/) l-am descoperit şi pe violonistul Remus Azoiţei, profesor la Royal Academy of Music in London - Academia Regală de Muzică din Londra, despre care aţi putut citi în rubrica „Gălăţeni care au uimit lumea”.

„Vioara are nevoie de repetiţii şi progrese”

În 2002, la vârsta de doar 30 de ani, când a fost numit la Royal Academy of Music din Londra, Remus Azoiţei devenea cel mai tânăr profesor de vioară din toată istoria instituţiei, record păstrat şi astăzi.

Din păcate, la fel ca toate universităţile, şi Academia este închisă din cauza pandemiei, şi nu se ştie când îşi va redeschide porţile. Dar asta nu este o scuză pentru ca studenţii să nu repete, din contră, spune ferm Remus Azoiţei: „Vioara nu ştie ce este virusul corona. Vioara este pentru repetiţii, pentru progrese. Şi cel mai important este ca noi, profesorii sau mentorii, în general, să nu îi lăsăm pe învăţăcei să se simtă abandonaţi sau să intre în depresie, pentru că ceea ce se întâmplă afară este destul de înspăimântător şi asta îi poate afecta pe cei fragili. Aşa că este important ca noi, cei în care ei au încredere, să îi înţelegem, să îi ajutăm şi să le oferim orice fel de sprijin moral şi profesional de care au nevoie. Scurt şi cuprinzător: lecţiile on-line sunt deschise”, spune profesorul Azoiţei.

Admite, însă, platformele actuale de comunicare nu sunt cele mai indicate pentru cursuri on-line la vioară. Că nu este situaţia ideală, că prezenţa în aceeaşi cameră a profesorului şi a studentului nu poate fi simulată. Mai ales la vioară, cu sunetele ei atât de delicate şi acordurile sofisticate! Iar cursivitatea, emoţia muzicii se pierd când lucrezi on-line. Dar esenţială este repetiţia: „Oamenii nu sunt foarte ocupaţi zilele astea. Stau acasă, iar asta este o situaţie ideală pentru exersare. Chiar nu au nicio scuză să nu exerseze în continuare. Este chiar mai bine faţă de perioadele, să zicem, normale, când sunt atâtea lucruri care se întâmplă în jurul tău şi te distrag de la exersare”, spune profesorul.

Dor de scenă

Remus Azoiţei simte dorul de scenă tot mai profund, cu fiecare zi ce trece: „Îmi lipseşte scena. La început, nu mi-a lipsit. Veneam după multe concerte şi chiar mi s-a părut binevenită liniştea, m-am astâmpărat un pic şi am încercat să îmi văd de viaţă. Dar, după o vreme, am simţit lipsa concertelor şi a scenei, iar asta se accentuează odată cu trecerea timpului. Oricum, nu avem ce să facem decât să aşteptăm şi să speram că va trece”, spune artistul.

La fel ca toţi artiştii, şi concertele pe care le avea programate sunt anulate sau amânate. Întrebat ce se întâmplă cu concertele anulate, dacă vor fi reprogramate, Remus Azoiţei a răspuns că nu este corect să intri peste un concert deja programat doar ca tu nu l-ai putut susţine din cauza izolării.

„Şi artiştii sunt oameni”

„Fiind violonist, profesor şi tot timpul pe drumuri, mi-am pus o mare parte din viaţă pe hold (aşteptare - n.r.). Cu o astfel de viaţă, multe lucruri devin periferice, pentru că asta este situaţia: cariera îţi ia mult din viaţă”, a mărturisit Remus Azoiţei. Întrebat cu ce se ocupă în această perioadă, a spus deschis: „Poate o să fiţi surprinşi, dar să ştiţi că şi muzicienii sunt oameni. Am avut timp să îmi calculez şi plătesc taxele, să lucrez la site-ul meu, iar acum mă pregătesc să mă mut, am multe de împachetat, şi toate acestea mă ţin ocupat. Am vioara, este tot ce îmi trebuie, este o companie foarte plăcută”, spune artistul, precizând că aduce şi noutăţi în repertoriul său. De asemenea, are şi o mult-îndrăgită colecţie de vechi maşinuţe de jucărie din România, care au propria lor cameră, dar acum le-a depozitat în cutii pentru că îşi schimbă locuinţa.

În mod normal, Remus Azoiţei nu se prea uită la televizor, doar la ştiri, ca să afle ce se întâmplă. Dar acum, pentru a fi la curent cu evoluţia pandemiei, se uită în fiecare seară, la BBC, dar nu mai mult de zece minute, un sfert de oră, ca să nu cadă în depresie, după cum mărturisteşte. "Mă împac bine în autoizolare. Nu ies din casă decât pentru aprovizionare", spune artistul, recomandându-le tuturor să facă la fel.

Rugat să recomande o carte, un film sau un CD, artistul a povestit că a urmărit un concert al lui Henryk Szeryng - chiar de trei ori - şi multe alte înregistrări, cum ar fi David Oistrah, din anii ’50-’60. „Cu YouTube la îndemână, chiar nu poţi să te plictiseşti niciodată. E imposibil!”, a spus Remus Azoiţei.

Cine este Remus Azoiţei

Remus Azoiţei este una dintre personalităţile despre care aţi putut citi la rubrica „Gălăţeni care au uimit lumea”.

Numit de către revista britanică The Strad ‟un virtuoz incurabil cu suflet şi tehnică fabuloase”, a început studiul viorii la 5 ani, iar la numai 8 ani a debutat pe scenă, alături de orchestra simfonică din oraşul natal. A urmat liceul de muzică în Galaţi, iar după absolvirea Conservatorului din Bucureşti la clasa lui Daniel Podlovski, Remus Azoiţei obţine o bursă de studii la renumita Juilliard School din New York, unde are şansa să studieze cu Dorothy Delay şi Itzhak Perlman, la finalul pregătirii sale obţinând titlul de Master of Music.

A concertat în săli prestigioase cum ar fi Carnegie Hall din New York, Concertgebouw Amsterdam, Salle Cortot Paris, Konzerthaus Berlin, St-Martin-in-the-Fields şi Wigmore Hall în Londra, Teatro La Fenice Veneţia, Auditorio Nacional Madrid sau Konzerthaus Viena, apărând de asemeni în festivalurile muzicale de la Tokyo, Cambridge, Londra, Berlin, Heidelberg şi Santander.

Remus Azoiţei cântă pe o vioară Niccolo Gagliano, creată în 1755, dar are şi o vioară Stradivarius, din 1718, tot din colecţia Academiei Regale de Muzică din Londra.

Citit 3661 ori Ultima modificare Sâmbătă, 25 Aprilie 2020 18:08

1 comentariu

  • postat de PROF.DR.MIHAI MORARU Marți, 28 Aprilie 2020 19:53 5.13.213.*** Link la comentariu
    0
    1

    TOT RESPECTUL,MAESTRE,DAR CE NE FACEM CU PANDEMIA,???DOAR PE ONLINE SA NE DELECTATI,SANATATE SI NUMAI BUNE LA TOTI!!!

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.