"Celor care nu cred sau ironizează existența acestui ucigaș nevăzut spune-le să mă întrebe și pe mine. Virusul e monstru, e cumplit! Seamănă moarte, iar efectele chiar la cei vindecați sunt dramatice. Cum pot unii să minimalizeze riscul de a se infecta? Dacă ar putea vedea tot ce se întâmplă la Terapie…", sunt mărturiile unei alte gălăţence aflate în linia întâi în lupta cu pandemia. Este vorba despre Alexandra Colesnicenco, medic la Spitalul "Erasme" din Bruxelles, care a trecut şi prin experienţa izolării şi a spaimei că şi-ar putea infecta familia, după ce a făcut parte din echipa operatorie a unei gravide diagnosticate, ulterior, cu Covid-19.
"Cunoaşteţi şi alţi români care ajută în aceste zile grele? Vă rugăm, povestiţi-ne despre ei, ca să putem să îi facem cunoscuţi aşa cum merită" era invitaţia pe care o lansam la finalul articolului "Doi gălăţeni, printre eroii acestei perioade în Ţara Galilor", publicat în ediţia din 9 mai a ziarului "Viaţa liberă". Apelul nostru nu a rămas fără răspuns. După ce i-am cunoscut pe Andreea D. - asistentă la Princess of Wales Hospital - şi pe Eduard Grabovschi, unul dintre oamenii-cheie ai Comcen, partenerul în tehnologie al NHS, pe Paula Savin implicată în Reţeaua de Solidaritate, pe soţii Zlotilă din Irlanda, v-o readucem în atenţie pe Alexandra Colesnicenco.
În aprilie 2017, scriam despre Alexandra că lucrează la Spitalul "Erasme", din reţeaua formativă a Universităţii Libere din Bruxelles, ca medic rezident în serviciul de Anestezie şi Reanimare: "Cu medicul anestezist începe şi se termină operaţia. Simţi cum ţii în mâini viaţa. Nu poţi să o laşi să se prelingă printre degete, chiar dacă o intervenţie durează şi opt ore", ne mărturisea atunci Alexandra, care este nimeni alta decât sora mai mare a Mariei Crăciun, vocea de aur a Galaţiului.
"Stare de război"
"Sunteți bine? Tu ești bine, mamă?", erau primele cuvinte pe care le rostea Alexandra atunci când reuşea, pentru câteva minute, să-şi apeleze familia din România. Convorbiri telefonice scurte, pentru că pagerul suna, strident, vestind o altă urgență din sutele care au trecut prin Terapie Intensivă.
"Cu toții știm câtă panică și câtă suferință a produs vestea că lumea s-a oprit o vreme din mersul ei grăbit. Motivul este unul dureros. Coronavirusul a îngenuncheat planeta și în primul rând lumea medicală. Noutatea acestei boli terifiante a fost percepută aproape la fel, de cele două extreme: pacienți și personalul medical. Nimeni s-a putut lăuda cu un curaj ieșit din comun. Dar au făcut fiecare tot ce au putut, chiar dacă uneori medic și muribund împărțeau aceeași lege. A neputinței de a învinge moartea. Asta mi-a povestit în multe rânduri Alexandra", ne-a mărturisit mama ei, Cătălina Lovin.
Alexandra a luptat alături de colegii ei, din răsputeri, pentru viața fiecărui pacient intubat, despre care, plecând acasă, se întreba cu teamă dacă îl va mai găsi conștient peste câteva ore, când se va întoarce în gardă. Ieșea din gardă, ca peste câteva ore să intre iar. Avalanșa de pacienți o impunea. "Starea de urgență a lumii, ea, ca medic de urgență, a resimțit-o din plin. «E o stare de război»... îmi spunea la telefon. Mor bătrâni, mor tineri»... O întrebam mereu: «Dar tu? Tu cum ești?» Mereu îmi spunea ca este bine și că Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru asta", ne-a povestit Cătălina Lovin.
În izolare
Cătălina Lovin n-o să uite prea curând ziua în care discuţia cu fiica ei mai mare a devenit evazivă. I-a fost clar că se întâmplase ceva, iar Alexandra încerca să o protejeze. "Sunând-o, o găseam acasă, dimineața, seara. Întrebam de Leo, copilașul ei, şi vocea îi tremura a plâns. Alexandra cea tare, uneori ca un zid, devenise acum temătoare și tristă. Greu mi-a povestit că era în izolare pentru zece zile la domiciliu, și ea, și colegii ei cu care operase în urgență o cezariană. Analizele au confirmat a doua zi că pacienta operată era pozitivă la Covid-19".
Pacienta, care nu amintise nimic din istoricul familiei unde boala existase, fusese operată de echipa de medici din care făcea și Alexandra parte. Neștiind istoricul pacientei purtătoare de coronavirus, fiecare medic seara, ajungând acasă, luase contact cu propria familie. Printre care și Alexandra.
Studiind toate radiografiile și tomografiile pacientei, Alexandra și-a dat seama cât de devastatoare erau efectele virusului în plămâni și căile respiratorii. Spunea mereu: «Celor care nu cred sau ironizează existența acestui ucigaș nevăzut spune-le să mă întrebe și pe mine. Virusul e monstru, e cumplit! Seamănă moarte, iar efectele chiar la cei vindecați sunt dramatice. Cum pot unii să minimalizeze riscul de a se infecta? Dacă ar putea vedea tot ce se întâmplă la Terapie…»", ne-a povestit mama Alexandrei.
Din fericire, Alexandra ieșit din izolare sănătoasă. La fel şi familia ei, pentru care îşi făcuse mari griji.
Diplomă de specialist anestezist
Cu excepția celor zece zile de izolare, dr. Alexandra Colesnicenco a lucrat în fiecare zi, în linia întâi a luptei cu pandemia. Însă pe toți cei dragi i-a rugat ca în toate acele zile sa rămână în casă. Să se protejeze și să-i protejeze și pe cei din jur!
În toată tensiunea acelor zile, când colectivul de medici din urgență, chiar dacă erau istoviți, ajunseseră să aplaude deschis, întâmplări fericite cum ar fi externarea foştilor pacienţi Covid-19, Alexandra a primit și o răsplata binemeritată, după toată munca şi dedicarea ei. Diploma de specialist anestezist, ATI, medicină de urgență!
A fost încununarea atâtor ani de studiu, a rezidentiatului, a misiunii de doctor în sala de operaţie, unde limita dintre viață și moarte e foarte fragilă. Au fost cazuri dramatice care au marcat-o ca om şi ca medic, dar și cu cazuri fericite în care viața a învins când ar fi părut incredibil.
Totul sub ochii atenţi și bine pregătiți ai medicilor de la Spitalul "Erasme" din Bruxelles, colectiv din care cu mândrie face parte și gălăţeanca Alexandra Colesnicenco.
Limba română merge mai departe
Deși este plecată de zece ani din ţară, Alexandra Colesnicenco şi-a păstrat accentul dulce pur românesc şi îl transmite mai departe fiului ei. După cum am aflat de la bunicuţa Cătălina Lovin, nepoţelul Leonardo învaţă pe lângă limbile franceză și flamandă, să rostească şi cuvinte calde, românești, cu dor de ţara natală, aşa cum i le pune pe buze mama lui, Alexandra.
