Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" ODĂ BUCURIEI (pastel de mahala)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

(!) hai, blânda mea singurătate,/ hai, lunga mea deşertăciune,

du-mă acolo, cât mai este/ la miazănoapte miazăzi,

să rostuiesc eternitatea/ şi să bat clopotul, să sune

de îndurare pentru clipa/ în care totul va pieri (!)

(!) hai, reverie-ntârziată,/ fereşte-mă de spăimântare,

ia-mă de-aici, du-mă departe,/ numai tu ştii unde şi cum,

numai tu ştii ce-nseamnă clipa/ aceea, cea fără de care

sunt un biet plus pe-o cărăruie,/ pe orice cale ş-orice drum (!)

(!) hai, demiurgică uitare,/ ai milă de-un pierdut prin vremuri,

prin prea adâncurile TAINEI/ pe care nu ştiu s-o dezleg,

în lipsa ta mă simt o pânză/ pe care spânzuri şi (cu)tremuri

un biet paing pândar al foamei,/ plin cu iluzii şi zevzec (!)

(!) hai, blânda mea deşertăciune,/ hai, lunga mea singurătate,

aştept pe marginea clipirii/ în care totul a pierit,

mă cer zăpezile moldave/ şi mahalalele uitate,

unde și  LUNA și ȚĂRANUL respectă BĂȚUL de CHIBRIT (!)

Citit 7861 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.