Revenit recent în urbea în care a văzut lumina zilei, pentru a primi titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii „Dunărea de Jos” şi a monta piesa „Fiarele” la Teatrul Dramatic, prozatorul şi dramaturgul Virgil Tănase este una dintre personalităţile emblematice ale diasporei româneşti din spaţiul francofon. Fiu al medicului Larisa Tănase (născută Scurtulescu) şi al magistratului Dumitru Tănase, scriitorul s-a născut la Galaţi, pe 16 iulie 1945.
A urmat şcoala elementară şi liceul în oraşul natal, după care a plecat în Capitală, unde a absolvit Facultatea de Limbi Romanice, secţia franceză, a Universităţii bucureştene (1969), în ciuda faptului că a fost exmatriculat un an, din motive politice, perioadă în care a lucrat ca betonist pe un şantier gălăţean. În 1970 s-a înscris la secţia de regie a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale”, absolvind în 1975, iar timp de doi ani a lucrat ca regizor la teatrele din Iaşi şi Reşiţa.
Fiindu-i interzisă publicarea unei cărţi în România, a debutat ca scriitor în Franţa, în 1976, ţară în care s-a stabilit definitiv un an mai târziu, moment în care i s-a retras şi cetăţenia română. În 1978 a obţinut, la Paris, titlul de doctor în sociologia şi semiologia artelor şi literelor, după care a început să scrie exclusiv în limba franceză, trei dintre romanele sale fiind publicate, după 1989, şi în română.
Profesor de teatru în numeroase şcoli, regizor a peste 40 de piese în aproape patru decenii de carieră, Virgil Tănase şi-a redobândit cetăţenia română după 1989, fiind ulterior consilier în Ministerul Afacerilor Externe şi director al Institutului Cultural Român de la Paris. ”A fost dat afară din facultate, a fost dat afară din ţară, era cât pe ce să fie dat afară din viaţă, dar nu poate fi dat afară din literatură”, sintetiza decanul Facultăţii gălăţene de Litere, Nicolae Ioana, parcursul de excepţie al unei personalităţi pe care Galaţiul a redescoperit-o în 2010 şi pe care ar trebui s-o preţuiască, poate, mai mult decât a făcut-o până acum.
