Membru de onoare al Academiei Române şi al unor prestigioase comunităţi ştiinţifice din Paris, Berlin, Londra şi New York, chimistul Negoiţă Dănăilă s-a născut în satul Buceşti, comuna Iveşti, pe 17 aprilie 1878.
Fiu de ţărani plugari, urmaşi ai răzeşilor lui Ştefan cel Mare, viitorul savant a făcut şcoala primară în satul natal, după care a absolvit liceul şi universitatea la Iaşi. A urmat, cu o bursă publică, Şcoala Politehnică din Charlottenburg (Berlin), obţinând în 1909 şi titlul de doctor al instituţiei.
A revenit în ţară, iar între 1904 şi 1910 a fost profesor la Galaţi, la Şcoala Normală „C.Negri”, Şcoala Superioară de Comerţ şi Liceul „Vasile Alecsandri”. S-a mutat ulterior la Bucureşti, unde în 1919 a înfiinţat Institutul de Chimie Industrială, prima instituţie de învăţământ superior de chimie tehnologică din România. De-a lungul timpului a fost primul decan al Facultăţii de Chimie Industrială (din 1938 până la pensionare, în 1945), profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale şi preşedinte al Institutului Naţional de Cercetări Tehnologice.
Şi-a adus o contribuţie esenţială la organizarea industriei petrolului în România, semnalând potenţialul economic al acestei ramuri încă din anii de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial. S-a implicat şi în politică, fiind ales în 1931 senator de Tecuci.
După venirea la putere a comuniştilor, savantul gălăţean a fost eliminat din rândul membrilor Academiei, fiind repus în drepturi abia în 1990.
Considerat unul dintre marii dascăli ai României, Negoiţă Dănăilă a murit pe 5 februarie 1953, după ce fusese arestat şi anchetat de Securitate timp de peste patru luni.
În 1998 a fost declarat cetăţean de onoare al comunie Iveşti. O şcoală şi o stradă din satul natal îi poartă numele, iar în 2010 şi o stradă gălăţeană din cartierul Traian Nord a primit numele savantului.
