A plecat din Bădălan şi a devenit „prinţul operetei”, cântând cu mare succes în ţară şi în străinătate, mai ales în Franţa, pe parcursul unei cariere nedrept de scurte.
Viitorul tenor s-a născut pe 13 decembrie 1886, în casa mecanicului de locomotivă Constantin Nae (Naia). După moartea mamei sale, Carolina Schaffer, s-a mutat la Buzău, unde tatăl său s-a recăsătorit. Urmează şcoala primară în localitate, iar la 14 ani a ajuns la Bucureşti, împreună cu tatăl său.
La 16 ani a început să cânte ca tenor într-un cor din Focşani, alături de care face turnee în zonă. Succesele sale din provincie atrag atenţia Bucureştiului, care îl solicită să facă parte din prima companie permanentă de operetă din ţară.
Şi-a dat seama că talentul nativ nu-i este suficient şi a plecat la Paris, să ia lecţii de canto cu celebrul profesor Jean de la Reszke, unde se întâlneau Carusso, Şaliapin, Adelina Patti sau compozitorii Puccini şi Mascagni.
Primul triumf real apare de-abia în 1916, în opera „Werther”. Face în continuare parte din diverse trupe, cu existenţe mai mult sau mai puţin efemere. În 1924 i se oferă un angajament în Franţa şi cântă pe scenele din Paris, Lyon şi Marsillia. Succesul este fulminant, Leonard făcând săli pline la fiecare spectacol, timp de aproape doi ani. Afişele din Franţa îl anunţau drept „Le plus grand artiste d’operette du monde”.
Din păcate, în aceeaşi perioadă se îmbolnăveşte. Viaţa boemă pe care a dus-o permanent şi petrecerile până în zori de zi de-a lungul anilor tinereţii i-au măcinat serios sănătatea şi i-au determinat, în final, moartea prematură, la numai 42 de ani (24 decembrie 1928).
A avut parte de o înmormântare fastuoasă, mii de admiratori, corul operei, artiştii filarmoncii şi toate tarafurile de lăutari din Capitală ţinând să-l conducă pe ultimul drum.
