* România, Liban, Germania şi Australia şi-au dat mâna într-o singură familie * „Când m-am întors din Australia, nu mai aveam casă, nu mai aveam buletin, nu mai aveam nimic, eram expatriată” *
Pentru fericirea fiicei ei, căsătorită cu un libanez, doamna Ergica Gâlcă a înfruntat anchetele Securităţii şi supravegherea permanentă. În 1991, când s-a întors din Australia, a trebuit să ia viaţa de la zero: nu mai avea casă, nu mai avea buletin, nu mai avea nimic, fusese expatriată. Astăzi e o bunică fericită şi povesteşte cu mândrie despre familia ei internaţională din Australia: fiica, Violeta, căsătorită cu un libanez, şi cele trei nepoate: Rebeca, născută în România, Miro, născută în Liban, şi Serena, născută în Germania. Dacă mai punem la socoteală faptul că Miro e căsătorită cu un croat şi că doamna Gâlcă poartă, din dorinţa naşului, un nume de origine maghiară Erzsébet, românizat însă în Ergica de ofiţerul stării civile din Vaslui, avem o aplicare practică a sloganului UE: „Unitate în diversitate”.
Curaj dobândit în sala de operaţii
O viaţă întreagă, doamna Gâlcă a lucrat în sala de operaţii a Spitalului Judeţean. „Face muncă de doctor, nu de asistentă”, mărturiseau chirurgii, care nu concepeau să intre fără ea în operaţii. Poate cel mai dramatic moment petrecut pe linia dintre viaţă şi moarte a chirurgiei a fost când a ţinut în palme inima rănită a unui soldat împuşcat. Rezistenţa fizică şi psihică din sala de chirurgie au ajutat-o să dea piept şi cu Securitatea. Fiica doamnei Gâlcă, Violeta, absolventă de Comerţ Exterior, lucra la Navlomar - se ocupa de traduceri ale documentelor navelor care veneau din străinătate să ia marfă din Galaţi - când l-a cunoscut pe cel care avea să-i devină soţ, libanezul Michael Ridani. „De ce vrei tu să te căsătoreşti cu fata mea?”, l-a întrebat direct viitoarea mamă-soacră. Ştiind că fiica îi spune „mămică”, ginerele i-a mărturisit cât a putut de româneşte: „Mamaia, este deşteaptă, frumoasă şi are şi umor”. Din acel moment, pentru doamna Gâlcă au început supravegherea şi „invitaţiile” la Securitate. „M-au întrebat dacă sunt de acord să mi se mărite fata cu un străin. Le-am spus că eu am educat-o şi dacă ea a decis că acest bărbat e alesul, ce să fac, să mă bat cu ea, să o distrug? Asta e soarta ei! Fiecare om la maturitate îşi aşează un viitor. «Bine, răspundeţi pentru asta», mi-au spus ameninţător”. Fiica şi-a pierdut serviciul. Prima nepoată a doamnei Gâlcă, Rebeca, a venit pe lume la Galaţi, sub privirile bunicii care a asistat la naştere. Doamna Gâlcă a rămas singură să înfrunte Securitatea după ce fiica, ginerele şi prima nepoţică au plecat în Liban, unde s-a născut Miro. Pentru că viaţa în Liban nu era sigură, au decis să plece în Germania, unde s-a născut Serena, iar în final au ajuns în Australia.
Cercetată la 80 de ani
Doamna Gâlcă n-a rezistat să stea departe de copii şi i-a vizitat în Liban, Germania şi Australia. „Au urmat cercetări, anchete… da' eu eram deşteaptă şi puternică, răspundeam la fiecare. Pentru invitaţia în Australia a durat cam un an să primesc aprobările. Când plecai, cu o zi înainte, ţi se oprea buletinul de identitate şi ţi se dădea paşaportul, iar la întoarcere predai paşaportul ca să primeşti buletinul înapoi. Aveam aprobare să stau în Australia trei luni. Am lăsat cheile unui vecin şi l-am rugat să aibă grijă. Nu m-am întors după trei luni, aşa că au început să-mi cheme la securitate mama de 80 de ani şi rudele. I-au obligat să predea apartamentul. Vă daţi seama, aveam 35 de ani de muncă şi o casă plină… Am plecat în 1989 şi am revenit în ianuarie 1991. Mi-am cerut buletinul înapoi şi mi-au spus că a ars într-un incendiu! Nu mai aveam apartament, nu mai aveam nimic, eram expatriată. Mi-au făcut repatriere şi mi-au dat acte, pensia, am primit casă şi am luat totul de la capăt. Am buletin nou din ’91. Deci pot să trăiesc până în anul 3.000”, surâde optimistă doamna Gâlcă.
Amintiri dragi
Dintre toate ţările în care a fost, Australia, în care a stat doi ani, i-a rămas la inimă: „Este o ţară frumoasă, cu multă disciplină, respect şi seriozitate”. Acolo a învăţat câteva expresii şi cuvinte uzuale englezeşti, pe care şi le aminteşte şi acum. Străinii pe care i-a cunoscut au fost cuceriţi de mileurile şi feţele de masă pe care le-a lucrat pentru că e o împătimită a împletiturilor din macrame. ”O grecoaică s-a îndrăgostit de lucrul meu si spunea că este filigran. Mi-a dat 70 de dolari pentru o faţă de masă. O alta am lucrat-o pentru biserica românească de la Sydney, singurul loc unde mi-am găsit liniştea cât am fost plecată”, îşi aminteşte doamna Gâlcă. Casa îi este acum plină de lucruşoare pictate cu simboluri ale continentului cangurilor, iar poveştile de viaţă din Australia pe care le-a citit în pagina de Diaspora a „Vieţii libere” au determinat-o să ne spună şi povestea ei
