- „Deşi erau numai patru grade Celsius, iar în scena răstignirii purtam doar o bucată de pânză în jurul brâului, am trăit totul cu o asemenea intensitate, că n-am simţit frigul!” * „Mergeam prin parcuri, la supermarket, prin staţiile de metrou, trenuri şi autogări, centre de ajutoare, cu speranţa şi credinţa că oamenii au nevoie şi de ceva care să-i îmbogăţească spiritual, nu doar de bani şi de haine uzate”
Mii de spectatori români şi italieni, ortodocşi şi catolici, l-au urmărit, cu sufletul în palmă, rugându-se cu ardoare în Grădina Ghetsimani, judecat de Pilat din Pont, biciuit, prăbuşindu-se sub povara crucii şi crucificat în „Patimile lui Iisus”. Manifestarea cultural-religioasă are loc anual, în Săptămâna Patimilor, în localitatea Jesi, din Italia. Momentul a fost tulburător nu doar pentru spectatori şi pentru numărul impresionant de actori şi figuranţi ai reprezentaţiei, ci în special pentru gălăţeanul Neculai Popa, care a interpretat, pentru al doilea an la rând, rolul lui Iisus. Merită să-i aflaţi povestea de credinţă şi misiunea de apostolat, de propovăduire a învăţămintelor bisericii în Italia. Mai ales că Neculai Popa este tatăl talentatelor Mirela şi Cristina Aurelia Popa (Popa Sisters) despre care aţi aflat în pagina trecută de Diaspora.
Biserica din familie
Pe jos, aşa a ajuns Neculai Popa în Italia, în 1995, iar în 2000 şi-a adus aici toată familia, cu cei patru copii. Dar povestea lui a început la Tuluceşti, într-o familie cu zece copii (nouă băieţi şi o fată), unde a învăţat să iubească biserica de la bunicul lui, Şerban Palade, care era dascălul satului. În familie a primit o educaţie creştinească deosebită, dovadă că trei dintre fraţii lui au devenit preoţi. Mai mult, ne-a povestit Neculai Popa, la înmormântarea tatălui său, în 2008, în semn de apreciere şi de recunoştinţă pentru educaţia pe care le-a dat-o copiilor săi, a participat ierarhul locului, ÎPS Casian. Şi Neculai Popa a practicat misiunea de dascăl în diverse biserici din România, iar la Biserica Sf. Vasile din Galaţi în perioada 1991 - 1995. Acelaşi lucru avea să-l facă şi în Italia, propovăduind credinţa în sufletul românilor aflaţi, ca şi el, printre străini.
De la cinci biserici, la peste 200
„Am avut privilegiul de a participa la înfiinţarea primei biserici ortodoxe pentru români la Roma, în 1995. Locuim în regiunea Marche, care are mai multe provincii, iar la ora actuală în fiecare există câte o parohie. În total sunt cinci parohii şi trei filiale. Biserica de început avea sediu în Ancona (capela de la gară) fiind înfiinţată în 1991, de către preotul Ioan Tobă, care a creat şi filialele, devenite cu timpul parohii. La început am făcut voluntariat, preotul şi cu mine mergeam în Ancona, Ascoli, Pesaro, Macerata şi Fabriano spre a căuta românii şi a le face cunoscut că există biserica. Mergeam prin parcuri, la supermarket, prin staţiile de metrou, trenuri şi autogări, centre de ajutoare, cu speranţa şi credinţa că oamenii au nevoie şi de ceva care să-i îmbogăţească spiritual, nu doar de bani şi de haine uzate. Îi invitam să participe la Sfânta Liturghie”, ne-a povestit Neculai Popa. E adevărat, nu întotdeauna obţinea rezultatele dorite. Dar tot atât de adevărat este că oamenii au şi remuşcări, şi dificultăţi, iar „dorul de casă le aduce aminte că singurul loc de pe pământ comun cu rădăcinile noastre este biserica”, spune dl Popa. Aşa se face că de la cinci biserici, câte erau în ’95, acum sunt peste 200!
Misiune de propovăduire a credinţei
Aceeaşi misiune, de a-i chema pe români în sfântul locaş a avut-o şi la Florenţa, deşi acolo biserica exista de dinainte de 1990. „În 1998 se înfiinţa parohia la Bologna, iar preotul, cunoscându-mă încă din copilărie, m-a determinat să mă mut de la Florenţa. În afară de faptul că mergeam prin toate locurile publice, însoţit de preotul Ioan Ramboi, am început să-i caut pe românii care dormeau prin case părăsite şi prin vagoane de tren nefolosite. Rezultatul extraordinar m-a marcat: mulţi dintre aceşti oameni s-au lipit de biserică, au devenit creştini model şi la rândul lor au făcut aceeaşi misiune”, îşi aminteşte dl Popa.
Consideraţie faţă de catolici
Neculai Popa a avut grijă de studiile copiilor săi în Italia şi de integrarea lor în societate. „Am continuat aceeaşi trăire profundă ortodoxă alături şi chiar cu deosebită consideraţie din partea Bisericii Catolice, integrându-ne în viaţa socială şi culturală din zonă, făcând parte dintr-un grup coral împreună cu copiii, participând la diverse activităţi culturale din Teatrul Pergolesi. Italienii, la rândul lor, au apreciat cultura noastră într-o asemenea măsură că au învăţat şi cântece româneşti, colinde, iar mai târziu, în cadrul întâlnirilor ecumenice, au participat cu cântarea lor la Sfânta Liturghie în biserica ortodoxă din Ancona”, spune dl Popa. Toate acestea au făcut ca în octombrie 2011 să obţină, în urma unei audienţe la episcopul catolic din Jesi, pentru cei 1.200 de români de aici, o biserică unde oficiază noul paroh preotul Ionel Barbărasă din Ancona. Pentru că preotul Tobă a fost numit paroh la o noua biserică la Fabriano, l-a urmat, fiindu-i duhovnic şi considerând că este un nou început pentru consolidarea comunităţii creştine ortodoxe.
Momente unice
Datorită acestor activităţi, a relaţiilor strânse cu persoanele din domeniul artistic - Jesi este un oraş cu toate tipurile de scoli si chiar cu o facultate de ştiinţe sociale şi teatru - Neculai Popa a fost invitat să interpreteze, doi ani la rând, rolul Mântuitorului nostru Iisus Hristos în cadrul unei manifestări cultural-religioase de anvergură, „Patimile lui Iisus”, care are loc în fiecare an, în Săptămâna Patimilor. „Spectatorii trăiesc momente deosebite! Coloana sonora în 2011 a cuprins muzică românească şi ortodoxă, iar de fiecare data Episcopul locului este prima persoana care vine, îi îmbrăţişează şi îi felicită pe protagonişti pentru felul în care la o temperatură scăzută - anul trecut erau patru grade! - dau viaţă momentelor de suferinţă din viaţa şi moartea Domnului Iisus. Eu am trăit totul cu o asemenea intensitate, că nu am simţit frigul de afară, deşi, în scena răstignirii, purtam doar în jurul brâului o bucata de pânză”, îşi aminteşte gălăţeanul Neculai Popa.
