Legat aproape întreaga viaţă de Galaţi, Iosif Ivanovici este creatorul celebrului vals „Valurile Dunării”, lucrare care s-a bucurat pe plan mondial de un atât de mare succes încât a fost atribuită unor monştri sacri ai muzicii, precum Johan Strauss-fiul.
Deşi s-a născut la Timişoara, în anul 1845, Iosif Ivanovici a ajuns, în 1858, copil de trupă în Regimentul 6 Infanterie Galaţi. Învăţase deja să cânte la un flaut pe care-l primise în copilărie, aşa că trecerea spre clarinet a fost relativ uşoară, iar talentul său i-a determinat pe superiorii săi să-l îndrume să studieze muzica. Şcoala a făcut-o la Iaşi, iar ulterior a fost numit dirijor al mai multor formaţii de muzică militară. Întors la Galaţi, a urcat în grad, ajungând ofiţer în cadrul regimentului.
Cariera desfăşurată în ansamblurile militare i-a încurajat şi interesul pentru compoziţie, Ivanovici abordând genuri diverse, de la muzică militară (marşuri, piese pentru fanfară) la muzică uşoară (dansuri, precum vals, cadril sau polcă). Clarinetist, dirijor şi compozitor, Iosif Ivanovici a scris peste 350 de piese, unele dintre acestea figurând şi astăzi în repertoriul fanfarelor româneşti.
În anul 1900 a fost numit inspector general al muzicilor militare din România, astfel că a fost nevoit să părăsească Galaţiul şi să se mute la Bucureşti. A murit pe 16/28 septembrie 1902, în Capitală.
În lume, Iosif Ivanovici a fost cunoscut în special datorită valsului „Valurile Dunării”, compus în 1880 şi interpretat pentru prima dată la Expoziţia Mondială de la Paris, în 1889, unde s-a bucurat de un succes fulminant. Versurile originale îi aparţin poetului Carol Scrob, dar în timp acestea au fost modificate, cea mai folostă variantă aparţinându-i textierului Aurel Felea. În SUA, piesa este cunoscută sub titlul „The Anniversary Song”, după adaptarea semnată de Al Jolson. Valsul „Valurile Dunării” a fost interpretat în filmul "Dezonorata", de personajul jucat de Marlene Dietrich, dar este prezent şi în pelicula omonimă a lui Liviu Ciulei, precum şi în alte câteva filme mai recente, din anii '80-'90. Piesa este foarte cunoscută până în Extremul Orient, fiind popularizată până în China şi Coreea.
