Un gălăţean vrea arbitraj de performanţă în Germania: "Cel mai frumos este să respecţi şi să fii respectat!"

Un gălăţean vrea arbitraj de performanţă în Germania: "Cel mai frumos este să respecţi şi să fii respectat!"
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

„Pentru a-mi asigura existenţa, lucrez într-un restaurant, în oraşul Tubingen, localitate situată la circa 30 de kilometri de Stuttgart” * „Am fost în tribune, la partida Stuttgart – Steaua” * „Sunt prezent la activităţile Asociaţiei de Arbitri din Tubingen, unde un sprijin neprecupeţit primesc din partea lui Knut Kircher, cel care a fost declarat arbitrul anului trecut în Germania!"


Mirel Ioan Arghir este un tânăr extrem de ambiţios, de bătăios în sensul bun al cuvântului. Dacă îşi propune ceva, nu se lasă până nu izbuteşte. A vrut să se instruiască, să devină util societăţii. A reuşit. A vrut să joace fotbal organizat. A reuşit. A vrut să se facă arbitru de fotbal. A reuşit. Pentru a-şi desăvârşi ultima dorinţă a plecat în Germania, unde speră să facă înaltă performanţă în domeniu.

- Mirele, povesteşte-ne câte ceva despre preocupările tale din anii adolescenţei.

- Ca pe orice copil m-a atras sportul cu balonul rotund. Am început la copii, cu Pompiliu Ionescu, la Clubul Oţelul. Am continuat la juniorii Liceului Sportiv, cu actualul director, fostul fotbalist al echipei studenţeşti CSU, prof. Florin Păunescu. Din păcate, am ajuns doar până la acest nivel.

- Când te-ai hotărât să urmezi cariera de arbitru?

- Chiar din perioada în care eram jucător activ, deci foarte tânăr. La finalul anului 2002 am susţinut examenul, după ce am urmat cursul de arbitri organizat de A.J. Fotbal. L-am luat din prima. Îmi amintesc că între lectorii cursului se aflau adevăraţi oameni de fotbal, de la fiecare având câte ceva de învăţat: domnii Nicu Rainea, Vasile Donţu, Silviu Ioan sau regretatul Ion Samoilă – toţi foşti arbitri. În anul următor am fost delegat să arbitrez câteva meciuri de copii, dar şi partide (ca arbitru asistent) la Campionatul judeţean.

- Care a fost „traseul” pe care l-ai urmat ?

- După ce am căpătat doi ani de experienţă şi am promovat examenul pentru categoria I, am fost avansat la Liga a IV-a, unde mi-am continuat ucenicia. Un întreg sezon am fost delegat la meciuri de juniori republicani, fiind monitorizat pentru a avansa la statutul de arbitru de lot naţional, cu drept de a conduce meciuri de Liga a III-a, dar, din păcate, nu am promovat. Acum cinci ani am urmat două cursuri intensive, la Constanţa şi Călăraşi, în dorinţa de a acumula cât mai mult. Nu am promovat acest examen (pentru Liga a III-a), dar un an mai târziu (2009), la repetare, l-am trecut cu brio.

- Când ai fost delegat la Liga a III-a?

- În primăvara lui 2010 am primit delegare pentru a arbitra un meci din eşalonul al treilea. Am oficiat la 28 de asemenea meciuri, alternativ conducând şi jocuri de juniori republicani sau Liga a IV-a. Aveam nevoie să bifez cât mai multe prezenţe în teren, cu fluierul în gură. Următorul pas a fost dorinţa de avansare în Liga a II-a. Acum doi ani am participat la un nou curs intensiv, la Mogoşoaia, pentru promovarea tinerelor talente, sub egida Convenţiei UEFA. Un an mai târziu am repetat frecventarea unui al doilea astfel de curs. Din păcate, nu am promovat, primind, în schimb, acceptul de a oficia ca al patrulea oficial la Liga a II-a. Ultimul meci în România, pentru mine, a fost la 1 august anul trecut, o partidă de „Cupa României”, la nivelul eşalonului al treilea: Aerostar Bacău şi Foresta Zorleni, din judeţul Vaslui.

- Cum s-a întâmplat să pleci în Germania şi ce te-a îndemnat să ajungi acolo?

- În septembrie anul trecut am ajuns în inima Europei. Aveam doi prieteni care trăiesc deja acolo şi care m-au ajutat să fac acest pas. Dar nu a fost singurul meu sprijin. Am avut şi recomandarea germanului Heitmann, responsabil cu implementarea Convenţiei UEFA pentru arbitri în România. Pentru a învăţa limba germană, am început să frecventez cursuri intensive, acestea ajutându-mă să fiu delegat la patru jocuri din competiţiile de amatori. În această perioadă sunt monitorizat şi voi susţine mai multe teste, care îmi vor folosi la promovarea în arbitraj. Nu mă voi opri până nu voi ajunge să arbitrez la cel mai înalt nivel!

- Ce mai faci în Germania în afară de arbitraj?

- Pentru a-mi asigura existenţa, lucrez într-un restaurant, în oraşul Tubingen, localitate situată la circa 30 de kilometri de Stuttgart. Am fost prezent în tribune, la partida Stuttgart – Steaua (n.n. – încheiată la egalitate: 1-1). Preocuparea principală, dorinţa care nu mă va părăsi vreodată, este aceea de a progresa în lumea arbitrajului. Sunt prezent la activităţile Asociaţiei de Arbitri din Tubingen, unde un sprijin neprecupeţit primesc din partea lui Knut Kircher, cel care a fost declarat arbitrul anului trecut în Germania! Ultimul său meci pe care l-a condus în 2012 a fost Bayern – Schalke.

- Doreşti să mai spui ceva în finalul acestui interviu?

- O să vă rog să-mi permiteţi un scurt mesaj: „Vreau să le transmit tinerilor arbitri gălăţeni că, în arbitraj, sentimentul cel mai frumos este să respecţi şi să fii respectat. Dar pentru asta trebuie să aibă curajul de a fi demni!”.

Carte de vizită

Concitadinul nostru are 25 de ani, dar deja are o biografie bogată. A urmat cursurile şcolii generale în Galaţi şi Liceul Teoretic „Dunărea”. Cu puţin timp în urmă a absolvit cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii „Danubius”, din Galaţi. De mic copil a fost stăpânit de ideea de a deveni fotbalist, dar în special arbitru de fotbal. Ceea ce a şi reuşit. În prezent vrea să-şi desăvârşească această calitate pe tărâm german…

Citit 3513 ori Ultima modificare Joi, 17 Ianuarie 2013 12:50

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.