* „De pe urma artei, în Franţa trăiesc generaţii întregi pentru că arta şi artistul au alt statut” * „E trist că acasă nu avem decât o singură galerie şi un Muzeu de Artă în curs de desfiinţare”
La 33 de ani, cu o carieră în plină ascensiune la o prestigioasă companie germană, a ales să lase totul în urmă. A pornit pe drumul pe care trebuia să-l aleagă cu ani în urmă - drumul artei, la Paris! Gălăţeanca Rodica Costianu - aşa cum este cunoscută de iubitorii de artă - sau Rodica Bazgan Costianu, aşa cum o ştiu cei de acasă, este unul dintre cei mai apreciaţi plasticieni din Franţa!
„Botezul” de la ziar
Rodica a absolvit în 1995 Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin”, secţia pictură, grupa profesorului Vasile Neagu. „Îmi plăcea enorm culoarea dar... cu o personalitate şi o vârstă la care tinerii sunt uşor de influenţat am luat-o pe un alt drum. Mi se tot spunea: «Artiştii sunt muritori de foame, trebuie să ai o meserie». Fiind cea mai mare dintre copiii, dintr-o familie simplă, trebuia să lucrez. Prima mea slujbă a fost chiar la "Viaţa liberă". Aici toţi colegii îmi spuneau «Micuţa»; eram mezina redacţiei, m-au primit în familia lor şi m-au crescut. La ediţia 2.500 a ziarului mi-au înmânat o diplomă cu menţiunea: «Pentru Micuţa, când se va face ea mare». Aveam 19 ani şi, cu toate că renunţasem să mai lupt pentru visul meu, nu puteam renunţa să continui să desenez. Mergeam la domnul Dan Plăeşu şi îl rugam timidă să se uite la desenele mele grafice. Îmi găsise un locuşor în ziarul de weekend, unde le publica”, îşi aminteşte plasticiana.
Artă printre „picături”
A absolvit o facultate la Braşov care îi permitea să aibă o slujbă decentă şi, printre picături, să practice arta. „Am fost căsătorita cu un ofiţer gălăţean, al cărui nume încă îl port, şi, datorită repartiţiei lui în diverse oraşe din ţară, am ajuns să deprind meşteşugul icoanelor făcute la Cincu, judeţul Braşov şi la Sâmbăta de Sus. Am avut expoziţii itinerate în zona Făgăraşului, în Germania şi în Irlanda de Nord”, spune plasticiana. Mutarea la Sighişoara i-a dat şansa de a descoperi cetăţile săseşti fortificate, care i-au plăcut atât de mult, încât le-a pictat şi expus în colaborare cu forumurile săseşti din Ardeal. A continuat să expună atât în Ardeal cât şi peste hotare dar, după cum mărturiseşte: „E destul de greu să te împarţi, ai sentimentul că nimic din ceea ce faci nu e la calitatea dorită”.
În 2005, viaţa ei a luat o altă turnură: în sfârşit putea face artă, ceea ce, influenţată ani de zile de cei din jur, nu făcuse decât la nivel de hobby. A absolvit cursurile Universităţii de Artă şi Design din Cluj Napoca, secţia pictură. N-a fost uşor, pentru că trebuia să fie mamă, să lucreze pentru a se întreţine pe ea şi pe fiica ei, şi să lupte pentru statutul de artist plastic.
Cluj, Mureş? Mai bine Paris!
”Odată absolventă, am prins aripi. Începusem să expun din ce în ce mai mult la Braşov, Tg. Mureş, Mediaş, Sibiu, Sighişoara, să merg în tabere de creaţie. Dar voiam mai mult, să-mi fac intrarea în lumea profesioniştilor. Aveam nevoie de două recomandări. Eram indecisă la care filială a Uniunii Artiştilor Plastici îmi voi face dosarul de aderare. Mă întâlnesc, întâmplător, pe stradă, cu bunul coleg Vasile Mureşan, artist plastic şi muzeograf din Târgu Mureş, şi îi solicit dumnealui una dintre recomandări şi un sfat: unde să mă înscriu în UAP Cluj sau Mureş? Glumind, mi-a răspuns: «Eu te-aş sfătui la Paris». Două săptămâni mai târziu, am primit o propunere de a pleca la Paris. Am răspuns afirmativ provocării, fără să stau pe gânduri!”, ne-a povestit Rodica. Trei săptămâni mai târziu a renunţat la o carieră care promitea mult şi a pornit pe drumul pe care trebuia să-l aleagă cu ani în urmă: „Am împachetat strictul necesar în două geamantane şi împreună cu fetiţa mea, Elena, şi cu buna mea colegă şi prietenă Bălănescu Carmen Daniela, artist plastic din Mureş, am pornit într-o ţară unde nu cunoşteam limba. Nu ştiu ce mi-a dat forţa, simţeam că aşa trebuia să fie”.
Trei ani în Hexagon
„Suntem în Franţa de aproape trei ani. Am învăţat limba cu o mare uşurinţă şi rapiditate, mi-am luat în primire slujba care urma să ne asigure stabilitatea, şi am început să construiesc la visul meu. Mi-am făcut dosar de înscriere la uniunea artiştilor din Paris, a cărei membră sunt din 2010. Intrarea în lumea artistică pariziană mi-am făcut-o cu o primă expoziţie personală la sediul unei filiale Societe Generale din Paris, prima filială pentru românii din Franţa, la a cărei deschidere a participat delegaţia Ambasadei României la Paris, în frunte cu ambasadorul şi, firesc, conducerea Societe Generale pe Franţa şi România. A fost de bun augur acest nou început”, ne-a spus artista.
Este prezentă la bienale, saloane, competiţii organizate în Paris şi în afară. Rodica Costianu este în atenţia unuia dintre cei mai mari organizatori de târguri de artă contemporană Joe Garcia Organisation - Bastillia Paris. „Am început să expun, să ajung în casele de licitaţie Drouot, să am o cotă, în atenţia galeriştilor care abia aşteaptă să semneze contracte de exclusivitate cu cei ca mine. Semnarea unui contract de exclusivitate ar fi însemnat să mă blochez singură şi să lucrez la dispoziţia lor. Aici, arta, pentru foarte mulţi, e o adevărată afacere. Să nu uităm că arta şi artistul au aici un alt statut… Sunt mulţi artişti români aici. Îi regăsim prin marile saloane ale lumii, unde ne reprezintă cu clasă. E trist că acasă nu avem decât o singură galerie şi un Muzeu de Artă Contemporană în curs de desfiinţare. Unde să expună tânăra generaţie? Într-o societate care spune «nu ne interesează arta»?”, se întreabă cu tristeţe Rodica Costianu.
Fiica, prima pe scara valorilor
„E ciudat, luptăm să fim celebri, cunoscuţi, vrem cariere cu răsunet mondial, dar până la urmă în scara valorilor prioritatea rămâne tot fetiţa mea, Elena, de 13 ani, şi familia care mă aşteaptă să ne revedem şi care, până atunci, acceptă să comunicăm prin telefon. Da, părinţii mei, sora mea, ei sunt cei dragi care mă leagă de Galaţi şi nu numai”, spune cu sinceritate Rodica Costianu.
Modestă, ne-a mărturisit temerea că e cam devreme acest „raport al «Micuţei», care a mai crescut între timp” şi promite că nu va ezita să-l facă şi mai târziu, când va avea multe de spus.
Cine este Rodica Costianu
Născută pe 8 iulie 1977, la Galaţi, Rodica Costianu este membră a asociaţiilor artiştilor plastici din Paris, Târgu Mureş şi Sighişoara. Printre cele mai importante participări la expoziţiile colective se numără: Hivernales Paris Montreuil, SIEL Paris, organizată de Club Rotary Notre Dame Paris, Le Grand Marché d’art contemporain de la Bastilia. Premiul "Andre şi Berthe Noufflard", Premiul Internaţional pentru Pictură "Novembre a Vitry", Prix MYC Awards, "Art Laguna", Italia şi premiul "Fréderic de Carrfort" pentru desen sunt câteva dintre distincţiile câştigate anul trecut. Artista a avut expoziţii proprii la Malicorne, Ige - région Macon, şi a participat la licitaţiile publice organizate de Casa Stal din Paris şi de Casa Drouot Estimation Paris. Rodica se numără printre artişii care au rezidat la Briare, în tabăra de de creaţie a Asociaţiei "Soleil de l’Est".
Din noiembrie, Rodica Costianu a început restaurarea Bisericii Ortodoxe româneşti din Paris, alături de alţi opt artişti români şi probabil că lucrarea va fi finisată la mijlocul anului acesta. "Voi fi prezentă la expoziţia de la Bastilia Center Design din Paris, în luna septembrie, cu o nouă colecţie de desene. Voi participa la Salonul de la Melun din luna mai, târgul de artă de la Bastilia din luna mai, salonul Montrouge - luna mai, bienala de artă contemporană de la Nîmes din luna iunie, voi avea o expoziţie personală la Montpellier în această vară şi lista e încă în lucru", ne-a spus Rodica.