Artist apreciat în Europa, Adi Matei nu-şi uită originile: “Galaţiul este motivul pentru care navighez prin lume” (GALERIE FOTO)

Artist apreciat în Europa, Adi Matei nu-şi uită originile: “Galaţiul este motivul pentru care navighez prin lume” (GALERIE FOTO)
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

* „Oraşul este prezent în modul meu de a gândi şi în sensibilitatea mea artistică” * “Cei care urmează au dreptul să descifreze cât mai mult din acest oraş, care în continuare se prăbuşeşte, iar pentru asta trebuie să rămână nu doar oraşul industrial, ci şi portul cu parfum de tei”


„El a pus România pe hârtia igienică!”, au ţipat ziarele, de la tabloide, la serioase, când Adi Matei a expus la Bienala Internaţională de la Bucureşti, în 2008, lucrarea “Hygienic” - un sul de hârtie igienică roz pe care a imprimat conturul României.

De atunci şi până acum, proiectele artistului gălăţean Adi Matei au putut fi admirate în Franţa, Belgia, Austria, Rusia şi Polonia. Recent, anunţam participarea lui la “Who makes Europe”, în Spania. În acest moment, video-animaţia lui, „Bird in a room”, poate fi vizualizată (prin gaura cu diametru de aproape cinci centimetri a unui perete fals) la cea de-a 55-a ediţie a Bienalei de Artă de la Veneţia. Aici Adi Matei a expus în cadrul proiectului “Centru de reflecţie pentru istorii suspendate. O încercare”, ( http://reflectioncenterforsuspendedhistories.com/) curatoriat de Anca Mihulet, la Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică. La Galaţi, însă, Adi Matei, care şi-a început drumul în lumea artei la Liceul „Dimitrie Cuclin”, a participat doar ca student, la o expoziţie de grup la Muzeul de Artă.

Circuitul borcanelor transcende Europa

Asta avea să afle Adi Matei la Matadero, în Spania, unde a fost invitat de către Susanne Hinrics - curatoarea expoziţiei “Who makes Europe?” şi unde i-a surprins pe vizitatori cu „Jars Jaws” (Borcane şi Fălci). “Expoziţia propune o imagine critică a Europei în acest moment în care Uniunea se clatină, bazată nu doar de scepticism, ci pe o sumă de critici independente care pot strânge această legătură. Ceea ce m-a interesat pe mine în Jars Jaws a fost relaţia cu părinţii şi cu timpul, regăsită în schimbul de borcane. Părinţii mei au o mică grădină în Galaţi, ce le ocupă aproape tot timpul şi ale cărei produse ajung la mine conservate în borcane. Proiectul s-a dezvoltat ca un proces de comunicare al cărui limbaj sunt borcanele ce vin pline şi se întorc goale. Aveam o frustrare la momentul respectiv că nimic nu îmi iese cum trebuie şi că nu am realizat nimic care să recompenseze efortul părinţilor de a mă trimite în lume. Am rugat câţiva prieteni să ţipe în borcan, iar filmul cu ei rulează pe televizor. Suportul TV este tot de acasă, am expus borcanele în spatele geamurilor glisante, unde obişnuiau să stea paharele bune, serviciul de cafea şi, ocazional, câteva bibelouri. Pe parcurs am observat că acest gen de comunicare nu este un specific local. Chiar cineva din Madrid mi-a spus că se identifică cu lucrarea mea şi am râs câteva momente despre ce păţeşti dacă nu trimiţi borcanele la timp acasă sau dacă le pierzi”, ne-a mărturisit artistul.

Artă sau salariu?

Iată o decizie grea şi riscantă al cărei spectru încă îl bântuie pe Adi Matei, la fel ca pe alţi mulţi tineri artişti români care nu beneficiază de fonduri pentru statutul de artist, ca în alte ţări europene. Presiunea a simţit-o după ce a absolvit cursurile Universităţii de Artă de la Cluj, în 2006. “Nu am vrut niciodată să renunţ la artă, deşi, după absolvire, nu prea ştii ce înseamnă arta. Devii un mai bun cunoscător doar dacă te implici inconştient şi dacă ar fi să interpretez o expresie de-a maică-mii, “dacă arta te pune să te arunci cu capul în Dunăre, atunci trebuie să o faci”, spune Adi Matei.

Rezident prin lume

Adi Matei s-a născut în 1980, la Galaţi. “Liceul de Artă "Dimitrie Cuclin" a însemnat pentru mine, pe de o parte Dl Profesor Panaite, un foarte bun antrenor al simţul artistic, care a ştiut să îţi prezinte stofa din care eşti făcut pentru a-ţi descoperi drumul şi, pe de altă parte, podul clădirii vechi, de la intrarea în incinta liceului, un alt imobil condamnat acum la prăbuşire cu premeditare”, ne-a mărturisit Adi Matei.

Traseul lui internaţional a început în 2004, ca student bursier Erasmus în Nantes, iar în 2008, Bienala Bucureşti a fost un moment de cotitură, împreună cu rezidenţa la München. “Filmul realizat acolo, Tower (...), a luat Premiul Henkel în 2010. Invitaţia la München am primit-o de la curatoarele Galeriei de Artă Contemporană din Sibiu, Anca Mihulet şi Liviana Dan, cărora le-a plăcut demersul meu şi cu care îmi face o mare plăcere să colaborez în continuare.

La invitaţia prietenului meu Sebastian Moldovan, am expus în Belgia în 2010 şi din nou în 2011, apoi au urmat o serie de screeninguri prin Europa, iar în 2012 unele proiecte au putut fi vizualizate în Franţa, Austria, Rusia şi Polonia. O experienţă interesantă a fost în 2012, la Cite des Arts, în cadrul bursei Constantin Brâncuşi, oferită de ICR Paris. Cea mai dură rezidenţă mi s-a părut cea din Ungaria, organizată de Galeria Krinzinger din Viena, pentru că se derula absolut izolat de lume, în mijlocul unei păduri. Am avut dintotdeauna percepţia romantică a trăitului izolat, numai că după un anumit timp izolarea te cam strânge cu uşa şi te face să îţi revizuieşti visele. Cu toate astea, rezidenţa a fost productivă şi filmul pe care l-am făcut acolo în 2012 a ajuns anul acesta la Bienala de la Veneţia”, ne-a povestit artistul.

Oraşul prezent

Pe Adi Matei îl mai leagă acum de Galaţi doar ideea de “acasă” şi părinţii. În schimb, oraşul este prezent în modul lui de a gândi şi în sensibilitatea lui artistică. “Aici am urmărit construcţia şi prăbuşirea viitorului, jucându-mă prin casele demolate fără să înţeleg mare lucru, acum încep să înţeleg şi să redau. Cred că cei ce urmează au dreptul să descifreze cât mai mult din acest oraş, care în continuare se prăbuşeşte, iar pentru asta trebuie să rămână nu doar oraşul industrial, ci şi portul cu parfum de tei.

Îmi pare rău că ecourile Muzeului de Arte Vizuale din Galaţi nu sunt internaţionale şi nici naţionale, ca acum câteva decenii. Sper, totuşi, ca pe viitor să îşi dezvolte o anumită gândire managerială, care ar putea atrage fondurile necesare acestor schimburi şi bineînţeles dorinţa de a face acest lucru”, speră artistul.

Adi Matei îşi poartă oraşul în ţară şi în lume: "Anul trecut, în primăvară, am avut onoarea să fac la Galeria de artă contemporană a Muzeului Naţional Bruckental Sibiu o expoziţie personală, dublată de expoziţia dlui Napoleon Tiron, un alt reper cultural al oraşului şi al spiritului său. Iar la Viena am expus într-un proiect al Galeriei ce îl reprezintă pe Daniel Spoerri, artistul născut în Galaţi în 1930. Îmi place să vorbesc despre acest spirit al oraşului ce se formează la distanţă. Galaţiul este în continuare motivul pentru care navighez prin lume, încercând să plutesc cât mai departe de el pentru a-l înţelege mai bine”, ne-a mărturisit Adi Matei.

Mecanică şi artă  Descifrând cifrul oraşelor

"Fiecare rezidenţă are farmecul ei şi oraşul în care se desfăşoară, cifrul lui. Ceea ce mi-a plăcut în Galaţi, să încerc să înţeleg mecanica oraşului, am făcut şi în Paris, în Munchen sau în Viena. Una din surprizele sensibile pentru mine a fost Varşovia, oraşul numit de locuitorii săi melancolici fostul «Mic Paris», în care poţi simţi mai mult ca oriunde rănile interbelice. Viena este unul dintre oraşele în care simţi că poţi fi artist şi poţi trăi ca atare într-o atmosferă familiară. La Veneţia, undeva între aglomeraţia oraşului şi fastul artei contemporane, se poate simţi mecanica unică a artei din acest moment", spune Adi Matei.

Ce-a vrut să spună?   România, pe hârtie igienică

Privind lucrarea "Hygienic", a lui Adi Matei, m-am gândit la câţi neaveniţi s-au şters... cu ţara mea. Totuşi ce-a vrut să transmită artistul? "Mesajul şi-l formează fiecare când dă cu ochii de acel sul roz curat. În 2008, am crezut naiv că e momentul pentru punct şi de la capăt şi am sperat ca această atitudine să dispară. Bineînţeles că ceea ce vreau eu şi ceea ce se întâmplă sunt două lucruri diferite, cert este că lumea artei a dezvoltat expresii noi de atunci, nu atât pe critică şi plâns de milă, cât pe realităţi ce se exprimă singular, post-modern să zicem".

Explicaţii foto:

Bird in a room, (Veneţia 2013) - Photo credit: Stefan Jammer

Turn - Photo credit: Adi Matei

Igienic - Photo credit: Adi Matei

Jars Jaws (Madrid, 2013) - Photo credit : Paco Gómez

M2Pen / 1M2Pixuri (Sibiu 2012) - Photo credit: Adi Matei

Shuttle space (Sibiu 2012) - Photo credit: Stefan Jammer

 

Citit 3319 ori Ultima modificare Vineri, 09 August 2013 15:33

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.