De la gălăţeanca a cărei fotografie a fost cuprinsă în „100 Views of Canberra” - „100 de Ipostaze ale Canberrei" - proiect organizat de PhotoAccess la împlinirea a o sută de ani de existenţă a capitalei Australiei, te-ai aştepta, cu siguranţă, să aibă o carieră de artist fotograf. Mai ales dacă iei în seamă că a câştigat, de pildă, şi un premiu pentru cea mai bună fotografie în categoria „Cruising in the City". Sau că e în stare să urce pe munte cu cameră, tripod, cam trei-patru kilograme de aparatură, plus apă, mâncare, doar a le oferi acele minunate peisaje celor ce nu pot vedea muntele decât în fotografii. Mai mult, chiar astăzi, Luminiţa Quraishi îşi vernisează expoziţia de fotografii la Telstra Tower, chiar turnul peste care apune soarele (foto 1), expoziţie ce va fi deschisă până în noiembrie.
Ei bine pentru Luminiţa Quraishi, despre care aţi mai putut citi în pagina de Diaspora a ziarului "Viaţa liberă", fotografia este doar o pasiune, iar profesia ei este cât se poate de pragmatică: software engineer, specializat în statistici, programare şi managementul informaţiei.
„E mai bine să munceşti decât să te plângi”
„În România, am absolvit Facultatea de Mecanică şi am profesat câţiva ani în Galaţi, ca inginer. După Revoluţie, am rămas fără serviciu şi am lucrat în diferite locuri. Am o filozofie: e mai bine să munceşti decât să te plângi sau să aştepţi să se întâmple ceva fără să acţionezi”, ne-a mărturisit Luminiţa.
„Am emigrat în Australia în septembrie 1993 şi nu am găsit muncă de inginer, femeie fiind… deci am lucrat în diferite locuri şi după trei ani m-am dus din nou la şcoală. Am obţinut Graduate Diploma în Computing Studies la Universitatea din Canberra şi, la absolvire, am obţinut serviciu la guvern, cu un program de graduate şi tot acolo lucrez şi astăzi. În ianuarie fac 17 ani vechime”, ne-a mărturisit gălăţeanca.
În spatele scenei
„Mă consider norocoasă, cred că am venit la timpul potrivit, dacă mă gândesc că sunt aici de 22 de ani, iar din cei 22 de ani numai şase luni nu am avut serviciu, iar un an şi jumătate am făcut cursuri. Acum muncesc la Human Services, unde au avut loc multe transformări în cei 17 ani. Compania la care lucrez este similară cu Casa de Pensii/ Direcţia de Ocupare a Forţei de Muncă şi Asigurări de Sănătate în Romania. Lucrez în spatele scenei, creez programe care susţin activitatea colegilor mei care lucrează cu publicul. În decursul anilor, am lucrat în diferite locuri şi asta m-a ajutat să capăt experienţă, să fiu specialist astăzi în mai multe domenii care vizează familia, pensionarii, persoanele cu dizabiltăţi”, spune Luminiţa Quraishi.
Voluntariat
Dincolo de fotografie, cea mai mare bucurie îi oferă munca voluntară desfăşurară în cursul anului: „Sunt mândră şi recunoscătoare că pot să particip ca voluntara pentru „Camp Quality”, Salvation Army, Multicultural Festival, CMCF - elderly migrants, Canberra 100 şi altele. În toate activităţile voluntare întâlnesc oameni minunaţi şi ei ne spun mulţumesc, dar cred că noi, voluntarii, suntem cei mai câştigaţi: experienţele şi comunitatea dau un sens realizării noastre ca oameni şi împlinirii datoriei faţă de societate”, afirmă gălăţeanca.
"Limba română este patria mea"
După 22 de ani departe de ţară, iată ce-o mai leagă pe Luminiţa de Galaţi şi de România: „Oh, trebuie să mă gândesc la atâtea amintiri, şi atâţia ani care au trecut! Sunt în stare să îmi aduc aminte? E amuzant, îmi amintesc evenimente mici şi mari de când eram foarte tânără şi unele imagini se păstrează pâlpâitoare în imaginaţia mea. Ce este real, ce este efectul imaginaţiei, influenţa părinţilor, a rudelor sau a persoanelor pe care le-am întâlnit în drumul meu? Am copilărit în Galaţi şi în împrejurimi, deci mă leagă de aceste locuri familia, prieteni, mâncarea românească, cuvintele vorbite şi scrise, muzica românească, teatrul românesc, arta românească foarte bogata… şi suntem mândri că suntem români oriunde am fi!
Poetul inimii mele, pe care îl recitesc mereu cu bucurie şi surprindere este Nichita Stănescu, cel care a spus aşa de frumos că «Limba română este patria mea»", spune Luminiţa Quraishi.
România mică şi frumoasă
„Nu pot să nu menţionez Dunărea, Marea Neagră, Munţii Carpaţi, cele mai frumoase peisaje România le are şi foarte diverse, într-un spaţiu mic comparativ cu Australia. Aici facem o glumă când ne ducem de la Canberra la Brisbane sau Perth spunem că ne ducem «overseas» (peste mări - n.r.). Dacă eşti agricultor sau creşti animale sau trăieşti în centrul Australiei, trebuie să foloseşti un avion să te mişti de la A la B pe ferma ta sau să te duci la alimentară”, ne-a mărturisit Luminiţa Quraishi.
Recunoştinţă, floare rară
"Aş vrea să menţionez că învăţământul românesc a fost şi este foarte bun şi că mi-a deschis drumuri în acest vast necunoscut, cultura românească, în general, este foarte profundă şi de calitate. Cred că acum o apreciez mai mult decât o apreciam cu ani în urmă", spune, din Australia, Luminiţa Quraishi.
Gustul de acasă nu se uită
"Sunt fericita că acum se poate comunica aşa de uşor. Vreau să gătesc ceva, sun o prietenă şi o întreb cum se face. Vreau să cer o părere, sun o mătuşă, unchi, verişoare, veri. E posibil să poţi vorbi aproape zilnic cu cineva în România? Da, este posibil. Distanţa e numai pe hârtie, prieteniile şi imaginaţia pot să călătorească "peste mări şi ţări". Nu pot să nu menţionez mâncarea românească: ciorba de perişoare a la Gabi, plăcinta cu iaurt a la Camelia, ciorba de viţel a la Aurora, ardei umpluţi a la tanti Maria. Trebuie să îmi cer scuze că nu pot să-i menţionez pe toţi prietenii mei dragi, care au adăugat puţină fantezie, umor, suport vieţii mele, fără de care nu aş fi cine sunt astăzi”, crede Luminiţa Quraishi.
Şi ce final ar fi mai potrivit decât să lăsăm fotografiile Luminiţei să vorbească.
