Atac la brutărie (pastel brutal)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Eu...dintr-un fel de linişte-am venit

să stau puţin sau mult, să-mi pară bine

sau rău...şi să mă mir ce demiurg

nenorocit mă face de ruşine!

 

El vrea să cred că-s jucăria lui,

naiva/tâmpa lui marionetă...

trage de sfori şi hohoteşte crud

în sinea-i egoistă şi secretă...

 

în gaura-i de geniu-şobolan,

de brută chioară, surdă, strâmbă, netă!

 

Eu...într-un fel de linişte cobor...

aceeaşi, parcă...liniştea aceea

întreagă, fără moarte, fără timp,

din care nu se-ntoarce nici scânteia

 

să reaprindă falsul trist extaz;

eu (n)-am, tu (n)-ai, el (n)-are, ea nu are!...

Şi-aşa...[(sigur că da! sigur că da!)

învrednicit în veşnică răbdare]...

 

las demiurgul şui să plângă-n pumni,

abandonat în gol şi-n remuşcare!

 

[Notă: (brutărie: spaţiu în care se fabrică brutele)]

Citit 8686 ori Ultima modificare Duminică, 31 Iulie 2016 15:22

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.