Nu te juca, daimonule, cu mine...
că te sfărâm şi te arunc la vechituri,
te dau de sete şi de foame la Uitare,
să vezi şi tu ce-nseamnă să înduri,
să vezi şi tu ce face şi ce este,
cum este, ce se spune despre Cine
seduce ş-apoi pleacă-n depărtare…
ş-ai să rămâi un foaie verde mărăcine!
Nu te juca, daimonule, cu mine...
încă mai cred că nu poţi fi aşa de rău,
încă te văd în toată firea de atuncea,
când îmi citeai sonete la pârău...
şi te-ntrebam cât fac până la steauă,
dacă răsare veşnic, dacă piere...
hai, lasă-mă o clipă să-mi car crucea...
şi toată viaţa să vorbim despre tăcere!
