Cum scriam în finalul rubricii de ieri, Octavian Holeră deschide fila şi începe să citească rar şi apăsat! Şi iată ce minunăţie, parcă din Centrul Universului, aud!
"Să nu-l uitaţi nicicând, niciunde şi nicicum,/ nici o clipită, nici în vis şi nici pe drum,/ eu am greşit şi l-am uitat/... (ce hazardare şi păcat!).../ şi-acum nu pot să spun celebrul ERGO SUM!// Şi doar ştiam de la părinţi, de la bunici,/ din moşi-strămoşi cum că nimic nu e la ghici.../ ştiam, dar n-am vrut să-nţeleg/ că fără el nu sunt întreg,/ sunt un pierdut, nu-s nici acolo, nici aici!// Nu cred că sunt nici subiect, nici predicat,/ nici plus şi minus, nici bolnav, nici vindecat.../ şi nu mai am numărător/ şi nu mai am nici numitor/ pentru c-am vrut mai mult decât ce mi s-a dat!// Şi doar ştiam că-n pământesc şi în ceresc/ e minunat să dau mai mult decât primesc,/ îns-am uitat să mai şi-ascult/ şi am râvnit să iau mai mult/ şi-acuma sunt biet substantiv funambulesc!// Nu-i nici de plâns şi nici de râs şi nici uşor/ să văd, s-aud că nici nu urc, nici nu cobor,/ să fug din faţa orişicui,/ chiar şi din faţa nimănui,/ sunt osândit să nu trăiesc, dar nici să mor!// Vezi ce-am păţit, vezi ce urât şi cum plătesc/ (ne)vrednicia de a fi neomenesc?/ vezi cum mă chinui şi suport/ să fiu mort viu, să fiu viu mort?/ acum degeaba cer hatâr dumnezeiesc!// Din ce în ce mai mult mi-i teamă că nu am/ să pot a-(mi) pune (la nesaţ) gură de ham.../ şi în zadar nădăjduiesc.../ sunt piază-rea... sunt picaresc.../ mă simt intrus, molipsitor, nitam-nisam!// Şi nu blestem, nici nu mă-ntrec în aoleu,/ sunt vinovat, nu-s nici habotnic, nici ateu,/ dar cred şi-aud şi văd şi ştiu/ (chiar dacă mie mi-i târziu)/ că nu-i frumos nimica fără dumnezeu!”//... E din ce în ce mai Clar că Holeră a prevăzut Învingerea şi a fost Învins de propria-i Grandomanie! A fost Învins... şi a scris acest fel de Testament pe care l-a numit NIHIL SINE DEO! Şi a pus câte unul în fiecare carte cu titlul "Omul invizibil", semnată de H. G. Wells! Bietul meu Holeră a sperat că cititorii vor considera că-i oricând şi oriunde şi oricum oportun Avertismentul său cu titlul omonim de pe Blazonul Casei Regale Române! Sigur că da! Nu?... De atunci nu l-am mai văzut pe cel care a dorit atât de mult să se facă Nevăzut!... Însă, alaltăieri, Duminică, l-am întâlnit la cimitir, lângă lespedea cavoului din care l-a "salvat" profanatorul! Şi mi-a zis că nu mai rezistă, că trebuie să-l ajut! Să-l ajut să se aşeze în sicriu şi să pun lespedea pe el! Că-i sătul de Iluzii şi de gustul Veşniciei fără Dumnezeu!
