Vizită de Curtoazie (IV)

Scris de Ion Zimbru

Miercuri, 21 Februarie 2018 00:00

Ehei, doamnelor şi domnilor! Aţi constatat, certamente, cât de adevărat a fost şi este proverbul românesc: „Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti”! Sau cel care avertizează: „Dacă îi întinzi palma, îţi smulge toată mâna”! Nici nu mai amintesc despre cel mai abitir/devastator din toate: „Decât să fii prost şi s-o faci pe deşteptul, mai bine-i să fii deştept şi s-o faci pe prostul”! Am fost prost când omeneşte i-am permis cocoanei să intre în casă, iar ea a fost deşteaptă, mă bate la cap cu teoria chibritului di/stins, se alintă cum cioara-n laţ, o face pe veştejita cum piţigoiul în palmă, umblă cu braşoave, se fezandează, se fasoleşte...iar eu, iată, mă uita la orologiul fără cuc...[bine că a plecat, că ăsta mai lipsea din astă tragicomedie: să mă cu-cu(ie) la cap, din sfert în sfert de oră şi în condiţiunile astea de presiune psihică nemaipomenită în partea de sud a Moldovei de nord, nu?]...şi măciucă mi se face părul: sunt opt ceasuri trecute dintr-astă ziulică fatidică şi trei ceasuri de când trebuia să mă sui în autobuz şi cărat să fiu la ziar! Iar madamei musafire...(aveţi puţintică răbdare, am să vă spun şi care-i numele şi prenumele dumneaei!)...i-i a fuma de crapă, e-n stare să-mi cotrobăiască prin cămară, prin frigider...şi cică-mi face Curte, vrea să-i încerc designul şi graţiile, vrea să am şi eu o idilă/experienţă cu amănuntele sale! „Vai de capul creierului meu”, cum ar zice poetul Nichita Stănescu!...Nu rezist rugăminţilor sale, devin un fel de automat al mărazurilor pe care mi le tot turuie hoţomanca...şi o servesc din nou, crezând că, după ce termină, se simte şi o tuleşte definitiv din peştera mea!...Însă nici gând, nici vorbă, nici semn că o şterge din preajma trupului şi sufletului meu! Ce să-(i) fac? Fiindcă nici nu pot s-o agresez psihic şi fizic! Nu-mi stă-n calitate să procedez astfel!...Sigur că da! Evrica! Scot telefonul şi încep să vorbesc singur! Adică, mai clar, simulez o convorbire cu Cel/Cineva de Sus! „Da, e aici! Îi spun! Cum să nu-i spun? Să vină la Tine, da? Acum, chiar acum îi spun! Te înţeleg! Până şi Tu te-ai săturat! Nu cred c-o să refuze, să cârtească! Ştie că Tu eşti şi Şeful ei, da? Da, îi spun că-i dai Poruncă să plece imediat şi să vină la Tine! Mulţămesc şi cer iertare, Înainte/Mergătorule! Slavă Ţie!”...Şi uite aşa am reuşit să mă descotorosesc de madam Apatia Lehamite! Şi să-i salvez şi pe alţii, sper!...Dacă o mai auziţi/vedeţi vreodată la uşa dumneavoastră, spuneţi-i să aducă Dezlegare! Că n-o să i se dea!...În rest, uitaţi-vă la Stele!